Deniplant la Sovata

Apa sarata si namolul sunt extrase din Lacul Ursu.
Salinitatea apei utilizate in baza de tratament este de cca 100-150gr/litru (NaCl reprezinta 97% din componenta minerala a apei), temperatura 34-35gr C in bazin si cat dorim in cada (cca 38gr C).
In lac temperatura apei variaza: creste de la suprafata spre profunzime, datorita efectului de heliotermie: la suprafata apei este o pelicula de apa dulce de la un parau aferent, care impiedica disiparea caldurii inmagazinate de la soare. Pentru protectia heliotermiei se adopta masuri riguroase: accesul la scaldat se permite numai in anumite luni, cu pauza la pranz pentru a permite refacerea stratificarii. La imersa in apa la nivelul gatului sunt cca 20 grC, la torace si abdomen cca 30 grC, la picioare 35 grC, activarea circulatorie este maxima, cu protectia concomitenta fata de congestie a extremitatii cefalice. Stratul hiperterm este cuprins intre 1,5-2 m. In 1900 stratul hiperterm ajungea la 70grC, in prezent de-abia atinge 40 grC.

SPA -Un terment revenit la moda

Termenul „spa” isi are radacinile in expresia latineasca „sanitas per aquam”, ce are sensul de „sanatate prin apa”. Semnificatia poate veni insa si de la o statiune termala belgiana (Spa) care dateaza din epoca imperiului roman. Cuvantul „spa” este folosit cu precadere de anglo-saxoni, ei denumind astfel un centru de recuperare, dar si un institut de infrumusetare.

La balneofitoterapie te imbaiezi in apa dulce sau sarata, careia i se adauga alge, uleiuri esentiale ,oligoelemente sau plante

HIDROTERAPIA CU APE SARATE
Hidroterapia reprezinta utilizarea apei in scopuri terapeutice.

Principalele efecte ale Hidroterapiei cu ape sarate asupra organismului :

1. Factorii termici
Prin actiunea factorului termic (temperatura apei cuprinsa intre 38-39 grade Celsius), temperatura suprafetei corpului imesat creste, determinind dilatarea vaselor sangvine si implicit accelerarea circulatiei periferice.

Efectul direct si imediat este eliberarea mediatorilor chimici acumulati in tegument (piele). Dilatarea porilor, relaxarea musculara, dilatarea tendoanelor, eliberarea unor presiuni ligamentare si inter-osoase, relaxarea si dilatarea unor organe, sint doar citeva din beneficiile utilizarii factorului termic.

Cresterea circulatiei arteriale poate grabi procesele de vindecare si refacere din corp.

2. Factorii mecanici
– presiunea hidrostatica semnificativa, si a concentratiei ridicate a apei sarate – 120 – 180 gr./litru (densitate marita). Actiunea acestei presiuni hidrostatice ridicate, determina presarea constanta si ferma in primul rind a membrelor inferioare, precum si a partii de corp imersat, cu efecte benefice asupra tendoanelor, ligamentelor, circuitului periferic, tegumentului, etc.

-totodata, prin efectul de cavitatie la nivel tegumentar, determina eliminarea mai eficienta a mediatorilor chimici si a depozitelor cutanate si subcutanate acumulate, care provoaca disfunctiunile imbatrinirea prematura a acesteia, conferind astfel o elasticitate marita si o mai buna permisivitate pentru asimilarea de substante minerale ;
– principiul plutirii – acest principiu determina usurarea sarcinii muschilor si a ligamentelor, elibendu-le astfel de greutatea segmentelor de corp. Prin plutire in ape sarate, greutatea corpului scade de pina la 10 ori, permitind muschilor si segmentelor de muschi sa se relaxeze, ori, muschii sau ligamentele in deficienta sa-si revina si prin miscari repetate sa-si recapete elasticitatea sau forta necesara.

3 Factorii chimici
Imbaierile in apele sarate calde,  permit organismului accelerarea schimbului electro-chimic cu mediul. Astfel, osmolaritea organismului devine mai permisiva, facilitind asimilarea mineralelor (prezente in apa de imbaiere), in principal ionii de Natriu (Na), Iod (I), Calciu (Ca) si Fier (Fe). Acest fenomen duce in primul rind la remineralizarea tesuturilor si organismului, in conditii naturale, care confera eficienta tratarii, ameriorarii si vindecarea multor afectiuni, atit direct, cit si indirect.

4. Factori relaxanti
Compozitia chimica apei si  efectul termic, ofera conditii din cele mai bune de relaxare.

Reguli privind baile terapeutice:
Se interzice sa se faca bai dupa mese copioase sau imediat dupa ce s-a luat masa. Baile calde si cele fierbinti, mai cu seama, trebuie sa se incheie cu un dus mai rece.

Durata unei bai este de 15-25 minute, iar dupa aceea se impune o scurta odihna sau relaxare de aproximativ 15 minute.

Baile terapeutice se fac, totdeauna, numai la recomandarea sau prescriptia medicului! Acesta indica temperatura apei, durata baii, frecventa si numarul total de bai in cadrul unei cure.

Atentie pentru cardiaci! Verificati temperatura apei inainte de imbaiere si comparati cu valorile prescrise de catre medicul specialist!

Hidroterapia cu ape sarate este indicata in urmatoarele afectiuni:

– Stari de oboseala prelungite, stress
– Afectiuni musculare, articulare si artrita, Afectiunile reumatismale,
– Artroze si preartoze (artroza genunchiului, soldului, umarului, cotului, mîinilor) faza inactiva;
– Osteoporoza algica a coloanei vertebrale,
– Spondiloze (cervicala, dorsala, lombara, forme simple, fara complicatii neurologice), nevralgii lombosciatice, deficit functional;
– Stari dupa entorse, fracturi, luxatii ale membrelor, tratate ortopedic;
– Afectiuni ale organelor genitale masculine (tulburari de dinamica sexuala, impotenta, infertilitate); Tulburari functionale genitale la femei (frigiditate), metroanexite, cervicite, cistite cronice, insuficienta ovariana;
– Circulatie periferica deficitara, Activitati în conditii de frig si umezeala;
– Dereglari endocrine hipofunctionale; meteosensibilitate, sindromul adinamo-astenic, tulburarile circulatorii periferice.
– Afectiuni endocrine cu deficit hormonal (asociate de obicei afectiunilor reumatice sau sterilitatii): insuficienta tiroidiana si cea ovariana
– Afectiuni repetate ale cailor respiratorii superioare asociate bolilor reumatismale
Pentru copii:
– Intârzieri de crestere în greutate si înaltime, stari post rahitice, scolioze, cifoze, maladia Scheuermann;
– Obezitate, meteorosensibilitate, amigdalite, faringite, otite, sinuzite, bronsite, polipi.
-Afectiuni dermatologice, psoriazis…….

Contraindicatiile bailor sarate:

Sarea în general nu are contraindicatii in curele externe, fiind un component fiziologic al corpului uman. În timpul baii sarate, o cantitate mica de apa si sare trece prin porii pielii, si se acumuleaza în depozitele de minerale subcutanate, o alta parte va patrunde în organism pe calea respiratiei. Ionul de Na (component al sarii) este un element foarte important ce este folosit în economia organismului. Orice transfer de substante între celulele sale si spatiul peri-celular, se face în prezenta ionului de Na si a apei.
Daca sarea nu are contraindicatii in curele externe, în schimb apa calda, are. Acestea sunt: faza acuta a oricarei boli, bolile infecto-contagioase si venerice, cancerul, hemoragiile repetate si abundente, sarcina si perioada de alaptare, bolile psihice si epilepsia, bolile cardio-vasculare (hipertensiunea arteriala cu valori mai mari de 200 mm Hg, stari dupa accidente vasculare cerebrale, infarctul miocardic, tromboflebita, ateroscleroza avansata), chistul ovarian, fibromul uterin.

Pentru infirmarea acestor boli, consultarea medicului specialist este obligatorie!

Namolurile terapeutice
Namolul terapeutic este ĂŽntregul complex de depuneri peloidice de pe fundul unor
lacuri, sedimentele vulcanilor noroiosi, unele turbe si bentonite, precum si alte roci care
pot fi folosite direct ĂŽn tratament sau dupa obtinerea unor derivate. In categoria namolului
terapeutic intra toate namolurile de lac testate pentru folosinta balneara sau pentru
obtinerea unor extrase de tipul „Pellamar” sau „Pellobiol” si chiar unele peloide macerate
ĂŽn ape minerale cum este cazul argilelor sarmatiene de la Iasi folosite cu succes la Baile
Nicolina112

La rândul sau, definitia Institutului de medicina fizica, balneologie si recuperare
medicala o completeaza pe cea generala enuntata mai sus: Namolurile sau peloidele sunt
substante care se formeaza ĂŽn conditii naturale sub influenta proceselor geologice si care
se folosesc ĂŽn scopuri terapeutice ca atare, sau dupa o pregatire prealabila prin amestec cu
ape minerale, macinare sau ĂŽncalzire.

Peloidele, indiferent de tipul lor, reprezinta un sistem eterogen format dintr-o faza
solida, una lichidasi una gazoasa. Faza solida este compusa din substante organice
(hidrati de carbon, componente humice, bituminoase, componente lipidice si proteine) si
minerale (saruri insolubile ĂŽn apa dintre care cele mai importante sunt sulfatii si
carbonatii de calciu si silicatii si dintr-o structura argiloasa constituita din bioxid de
siliciu si cantitati mici de oxizi ). Faza lichida o constituie solutia apoasa a substantelor
solubile organice si anorganice din namol, ea provenind din apa lacurilor, din apa
minerala – ĂŽn namolurile minerale si din precipitatii – ĂŽn unele turbe -. Din cauza ionilor
care predomina faza lichida a namolului acesta poate avea un caracter carbonat, sulfatat
sau mixt. Faza gazoasa se datoreaza unor procese fizico-chimice si biochimice fiind
constituita din H2S, CO2, H2, O2 si o serie de hidrocarburi.

Dupa compozitia lor fizico-chimica se disting namoluri:

. sapropelice din lacuri continentale si lagune, formate prin sedimentare sub apa a
materialelor organice si minerale sub influenta proceselor biologice,
microbiologice si fizico-chimice cu un continut de substante organice mai mare
de 10% (În namol uscat); acestea se Întâlnesc În lacul Techerghiol (sapropelice de
liman), ĂŽn lacurile Amara, Lacul Sarat, Sovata, Bazna, Slanic Prahova(sapropelice
de lacuri)
. minerale din lacuri continentale si lacuri formate În masive de sare (având acelasi
mod de formare si substante organice ca si namolurile sapropelice) sau formate ĂŽn
jurul unor izvoare naturale sau ĂŽn bazine artificiale pe pat argilos (cu formare
similara la contactul apei minerale cu patul argilos natural sau artificial), cu
continut de substante organice mai mic de 10% ĂŽn namolul uscat Baile Govora
(silicos iodurat), Geoagiu Bai (feruginos)
. de turba din zone mlastinoase rezultat/ format prin transformarea incompleta a
materialului vegetal ĂŽn conditii de umiditate mare, cu continut de substante mai
mare 10% ĂŽn namolul uscat Vatra Dornei, Felix, Mangalia, Someseni, Borsec

Fiecare tip de namol se individualizeaza printr-o serie de caracteristici sale fizicochimice
si biologice particulare, dintre acestea, plasticitatea, capacitatea hidrica, greutatea
specifica, capacitatea lor de a retine caldurasi granulatia au o deosebita importanta ĂŽn
stabilirea indicatiilor terapeutice si utilizarea lor sub diferite forme.

Namolul de la SOVATA este sapropelic peloidogen, cu mineralizare inalta (NaCl: 2gr/litru namol); il folosim pentru impachetari partiale si generale, incalzit la 39-42grC, stratul de aplicare pe piele este de cca 5 cm grosime. Cei care au si psoriazis si hipertensiune arteriala beneficiaza de aplicare locala de namol cald in strat subtire si fara invelire.
 

Namolul terapeutic – important factor natural de tratament, se aplica cu rezultate excelente in baza proprie de tratament, in tot timpul anului, pentru rolul sau biostimulator, a proprietatilor bacteriostatice si bactericide.:

Salinoterapia  este procedeul prin care persoanele inhaleaza aerosolii salini, cu ajutorul carora sunt tratate diverse afectiuni, in principal afectiunile respiratorii.
Termenul provine din cuvintele: Salina care inseamna exploatare de sare la adancime si Terapie care inseamna tratare/vindecare.
Salinoterapia se practica din timpurile stravechi, din vremurile in care omul a inceput sa exploateze si sa consume sarea, acesta realizand si simtind empiric efectele aerosolilor salini asupra organismului.
 
Salinoterapia implica pe de o parte, inhalarea pe caile respiratorii a aerosolilor salini, iar pe de alta parte, absortia aerosolilor salini prin intermediul pielii. Pielea este considerata al doilea organ de respiratie (dupa plamani) al corpului.
Cum se realizeaza absortia aerosolilor salini la nivelul pielii? Datorita fenomenului de difuzie, aerosolii salini se raspandesc relativ uniform in atmosfera interioara a incintei salinei , fiind in permanenta combinati cu particulele de apa ce formeaza umiditatea relativa. Expunerea corpului si implicit a suprafetelor de piele in aceasta atmosfera, determina depunerea, apoi absortia ionilor salini prin capilaritatile pielii si transportarea lor in tesuturi, pana la nivelul celular. Absortia prin piele a ionilor salini se datoreaza in primul rand procesului osmotic sub conditiile fenomenelor bio-electrovalente la nivel molecular si atomic.

Aerosolii

Aerosolii se definesc ca fiind micro-particule, aflate in suspesie intr-un mediu gazos, respectiv atmosfera. Acesti aerosoli pot fi micro-particule solide, lichide sau gazoase. Prezenta lor in atmosfera poate fi determinata: prin evaporare, prin dizolvare superficiala, prin actiune mecanica, prin actiune chimica, diverse emanatii. Aerosolii au diametrele cuprinse intre 0 si 10 µm. Aceste micro-particule pot ramane in atmosfera intervale de timp cuprinse de la cateva ore pana la durate de ordinul zilelor, saptamanilor sau chiar anilor. Durata de plutire este conditionata de umiditate, temperatura, miscarea aerului, variatiile de presiune, efectele razelor solare, turbiditate, etc. Aceste micro-particule „plutesc” datorita ciocnirii repetate cu moleculele de aer, moleculele de apa din atmosfera, anumitor interactiuni electro-chimice. Particulele cu diametre peste aceasta valoare (10 µm) se depun pe sol, datorita efectului gravitational. Aerosolii iau nastere prin evaporari, din turbulentele atmosferice cu efecte mecanice asupra diverselor suprafete, diverse tipuri de emanatii sau chiar praf cosmic, colectat de atmosfera.

Compozitia sarii naturale prelucrate si folosite

Sursa sarii – Salina Praid, jud. Harghita:
– sare pura (NaCl): 96 – 99%,
– continut natural de Iod, Brom, Potasiu, Calciu, Magneziu, diversi sulfati si amoniti naturali, substante argiloase: 0,2 – 4%
Cum actioneaza terapeutic aerosolii salini asupra oganismului?

Definitia respiratiei:
In termeni biologici, respiratia are doua semnificatii:
– prima se refera la respiratia la nivel celular, proces prin care moleculele de oxigen (O2) necesar reactiilor chimice celulare sunt absorbite la nivelul mitocondriilor si reprezinta motorul energetic al celulelor eucariote
– a doua semnificatie se refera la intregul organism, proces prin care organismul viu colecteaza oxigenul (O2) din mediul inconjurator si elimina dioxidul de carbon (CO2), ca proces vital al vietii.

Prin inhalare
a. Mecanismul inhalarii
Aflati in atmosfera respirabila, aerosolii sunt inhalati in mod natural de catre curant pe ambele cai: nazal si pe gura. Datorita proprietatilor higroscopice si a pierderii energiei termo-cinetice mai rapide aerosolii salini de dimensiuni cuprinse intre 5 si 10 µm, se depun pe caile respiratorii superioare: cavitatea bucala, cavitatile nazale, faringe (fig. 16). Aerosolii de dimensiuni mici, cei cu marimi intre 0 si 5 µm ajung in organele inferioare ale aparatului respirator: laringe, bronhii, bronhiole, alveole pulmonare.
Prin absortia de catre aceste organe, aerosolii salini realizeaza actiunile de dezinfectie, fluidizare a mucoaselor, eliminarea toxinelor, refacerea elasticitatii membranelor celulelor, reducerea PH-ului pe ariile organelor de respiratie, reducerea si gruparea micro-organismelor iritante, etc.
Aerosolii de mici dimensiuni, cei cu dimensiunile cuprinse intre 0 si 5 µm, trec prin caile respiratorii superioare (cu diametre mai mari) si trec in caile respiratorii inferioare, cu diametre mai mici, datorita efectului laminar ce se produce pe aceste cai, odata cu inspiratia. Efectul laminar determina de fapt o crestere a vitezei de circulatie a aerului inspre interior, aerosolii patrund in cele mai mici canale respiratorii. Cum se explica efectul laminar? Efectul laminar este fenomenul de crestere a vitezei de circulatie a aerului in momentul trecerii de la o sectiune de curgere mai mare la o sectiune de curgere mai mica. Acest efect de curgere a aerului determina antrenarea particulelor (aerosolilor) de dimensiuni mici si transportarea acestora in cele mai inguste sectiuni ale sistemului respirator, respectiv alveolele pulmonare.
Deci, aerosolii salini de mari dimensiuni (5 – 10 µm) se depun si sunt absorbtiti in caile respiratorii superioare: cavitatea nazala, cavitatea bucala, faringe (epiglota, glota), iar aerosolii salini de mici dimensiuni (sub 5 µm) patrund in caile respiratorii inferioare: trahee, brohii, bronhiole, alveole pulmonare.
b. Actiunea aerosolilor salini la nivelul cailor respiratorii
La nivelul aparatului respirator al persoanei aflate in incinta Halo – Camerei, exista in permanenta o importanta concentratie de aerosoli sarati. Aceasta concentratie este considerata terapeutica, daca trece de valoarea de 1 mg./m3. Prin inhalarea acestor aerosoli, caile respiratorii sunt “curatate” de focarele de infectie (stafilo-streptococice), prezente atat la adulti cat mai ales la copii, focare ce declanseaza si intretin numeroase boli respiratorii (in majoritatea cazurilor recidivante, devenind cronice) si prin a caror prezenta, imunitatea organismului, scade treptat. Sarea, prin natura sa este o substanta bactericida, care nu permite dezvoltarea culturilor microbiene, in multe cazuri comportandu-se ca un dezinfectant. Prin depunerea si absortia ionilor salini, la nivelul cailor respiratorii atat superioare cat si cele inferioare (mai ales aerosolii de mici dimensiuni), conjugate si cu proprietatea puternic higroscopica, ia nastere efectul de dilutie a depunerilor de impuritati sau materie straina corpului uman (inclusiv microorganisme), care provoaca boli si disfunctii respiratorii, pornind de la simple raguseli, bronsite si chiar astm.
Retentia mucusului si ingrosarea acestuia pe caile respiratorii este o cauza importanta a multor boli respiratorii. Transportul si consistenta mucusului de pe tractul respirator este asigurat de catre cilii existenti. Atat atrofierea stratului de cili cat si reducerea elasticitatii si a mobilitatii acestora, determina acumularea si ingrosarea mucusului tractului respirator, ingreunarea si obstructia fluxului de aer din si inspre plamani, ragusire, tuse, expectoratie ingreunata, disconfort respirator, senzatii de sufocare, etc. Vascozitatea si elasticitatea mucusului (si a sputum-ului) sunt afectate atat de acumularile de materii straine corpului uman, cat si de capacitatea de transport si eliminarea acestuia din tractul respirator. Eliminarea facila a sputum-ului determina si eliminarea mai rapida a germenilor patogeni si a elementelor (micro-particule, micro-organisme) iritante.
Observatiile de-a lungul timpului, asupra persoanelor cu disfunctiuni respiratorii, au aratat ca mucusul tractului respirator se ingroasa in conditiile in care pierde din umiditate si salinitate prin faptul ca organismul nu poate suplini aportul de lichid si sare (in special ioni de Na+) necesar.
In aceste conditii, inspirarea de aerosoli salini este mai mult decat necesara, acestia, prin absortia lor, actionand in primul rand direct asupra mucusului. Dilutia aerosolilor salini la nivelul mucusului, determina in primul rand, fluidizarea acestuia, facilitand expectorarea mai facila. Fluidizarea mucusului duce implict la usurarea respiratiei, eliminarea secretiilor obturante, eliminarea factorilor iritanti, autocuratirea organica si durabila a tractului respirator, anihilarea germenilor patogeni precum si a efectelor inflamatorii sau iritante.
Prin proprietatile sale electro-chimice, sarea, in speta ionii salini, odata depusi pe tractul respirator, pe langa actiunea bazica asupra bacteriilor si microorganismelor, determina „inmuierea”, lichefierea si fluidizarea mucusului de pe caile respiratorii, realizand astfel extragerea materiilor straine dintre cilii si din micro-cavitatile tractului respirator, redarea mobilitatii cililor din tractul respirator, determinand astfel usurarea progresiva si de lunga durata a respiratiei, expectorarea pe cale naturala si facila, eliminarea materiilor alergene sau bacterigene prin fenomenele reflexe de tuse, scurgeri nazale, expectoratii, etc., simtomatica caracteristica vindecarii bolilor respiratorii.

Absortia prin piele
Pielea este al doilea organ de respiratie al corpului uman. Prin intermediul pielii are loc un schimb permanent cu mediul, constand in oxigen, apa, minerale, caldura, etc.
Persoana prezenta in atmosfera Halo – Camerei, intra in contact prin intermediul pielii cu atmosfera incarcata cu aerosoli sali. Acestia sunt absorbiti la nivelul pielii expuse, in proportii corespunzatoare absortiei oxigenului, umiditatii si desigur prin depunere/precipitare datorita umezelii si diferentei de temperatura a suprafetei pielii fata de atmosfera.
Ionii (de sare sau alte minerale) sunt absorbiti atat in sistemul limfatic, cat si la nivelul celulelor pe doua cai: pe calea difuziei si pe calea procesului osmotic.
Difuzia se poate definii ca fiind procesul natural de echilibrare fie a doua presiuni diferite, fie a doua concentratii cu valori diferite.
Osmoza este fenomenul de transmitere a diverselor substante printr-o membrana semi-permeabila, in cazul nostru, fiind membrana celulelor.
Ambele procese se realizeaza in baza unor legi fizico-chimice naturale, fara consum energetic sau efectuarea de lucru mecanic.
Osmoza si difuzia sunt cele doua procese vitale, prin intermediul carora celulele vii din organism se “hranesc” cu minerale, lipide, glucide, proteine, apa, etc.
Difuzia rezulta din miscarea aleatorie a moleculelor in si in jurul celulelor. In cazul in care unele regiuni sau portiuni sunt mai concentrate in anumite substante, procesul de difuzie tinde sa echilibreze aceste concentratii.
Osmoza este fenomenul prin care substantele apoase trec prin membrana celulei (care este semi-permeabila) proces in cadrul caruia, de regula, sunt transportate in interiorul celulei, substantele necesare activitatii celulare. Osmoza poate avea loc si in conditii de diferente de potential electric. De exemplu, in momentul in care membrana celulei se depolarizeaza in exterior, cu aproximativ 55 mV, canalul de sodiu (Na) se deschide ca o poarta voltaica, iar ionii de sodiu (Na+) ies din celula, cei de potasiu patrund, inlocuindui, echilibrand polaritatile membranei (interne si externe), iar poarta se inchide pana la o noua depolarizare.
Exemplu: celulele animale contin o concentratie de ioni de potasiu (K+) de cca. 20 de ori mai mare decat fuidul extracelular, pe cand fluidul extracelular contine o concentratie de ioni de sodiu (Na+) de cca. zece ori mai mare decat celulele. Aceste concentratii de ioni sunt controlate de fenomenul de transport activ. Transportul activ, in acest caz, este asigurat de gradientele diferite de concentratii si bineinteles, diferentele de potential electric. Faptic, se intampla urmatorul sir de evenimente:
– diferentele de potential electric determina scoaterea a 3 ioni de sodiu (Na+)
– 2 ioni de potasiu (K+) patrund in celula
– in acest moment, prin eliberarea ionilor de sodiu, potentialul electric din interiorul celulei devine mai negativ decat exteriorul, astfel incat aceasta diferenta de potential temporara permite transmiterea de impulsuri nervoase si contractii musculare. Astfel, fara ionii de Na+, muschii nu ar putea dezvolta lucru mecanic.
– totodata, acumularea de ioni de Na+ in exteriorul celulei, determina eliminarea apei in surplus din celula, realizandu-se echilibrul osmotic.
– acest fenomen, de inlocuire a potasiului cu sodiu se numeste „Pompa Na/K”, unul din mecanismele vitale ale lumii animale, energia produsa de aceasta „pompa” reprezentand cca. o treime din energia totala produsa de mitocondrii (celulele lumii animale)

Rezultate pentru afectiunile respiratorii tratate la Salina Praid
– Astm bronsic infectios si alergic,
– bronsita astmatiforma,
– traheobronsita cronica,
– sinuzita maxilara,
– polipoza faringiana,
– amigdalita cronica,
– insuficienta respiratorie restrictiva,
– emfizemul pulmonar
Procentele de vindecari si ameliorari publicate sunt printre cele mai ridicate din cele cunoscute in lume: 85%
Aceste observatii au fost realizate pe un numar de 2000 de pacienti tratati in perioada 1959-1972.