TEST_GHID

Cap. 1: Cum să-ți tratezi singur și corect psoriazisul

Acest capitol trebuia să fie poziționat la sfârșitul cuprinsului, să îl citiți după ce ați parcurs toate celelalte informații despre psoriazis.

Dar l-am poziționat la început pentru că din proprie experiență, știam că acest lucru vă interesează în primul rand, sperând că după ce vă veți lamuri cum puteți scăpa de psoriazis, veți aprofunda cunoștințele parcurgând și celelalte capitole ale acestui ghid.

Pentru a fi mai ușor de înțeles acest capitol este scris sub forma de întrebări și răspunsuri.

1. Deniplant, este un medicament ?

RĂSPUNS: Deniplant nu este un medicament. Deniplant este o marca înregistrată în Romania și Uniunea Europeana. Sub acest brand sunt produse și comercializate în întreaga lume Remediile naturale Deniplant (Nutraceuticele Deniplant) care se adresează afecțiunilor autoimune, metabolice și neurologice.

2. Ce este Ceaiul Deniplant pentru psoriazis?

Cap. 2: Perspectiva istorică: Ce se știa acum 50 de ani despre psoriazis

În urmă cu jumătate de secol, psoriazisul era deja identificat ca o afecțiune cronică, influențată de factori genetici și de mediu (stres, infecții sau anumite medicamente). Deși se știa că nu este o boală contagioasă și că afectează ambele sexe, înțelegerea mecanismelor imune profunde era limitată. Abordarea medicală de atunci se concentra pe controlul simptomelor, fără a putea bloca specific căile inflamatorii, așa cum o facem astăzi.

Ce se știa (și era confirmat științific):

·                            Etiologia: Se cunoștea componenta genetică, fiind deja asociată cu anumite antigene (precum HLA-Cw6). Se observa clar rolul factorilor declanșatori: stresul psihic, infecțiile bacteriene și leziunile cutante (fenomenul Koebner).

·                            Importanța antecedentelor familiale:

o                                               Factorii genetici erau considerați cruciali, în special la tineri.

o                                               Antecedentele familiale erau prezente în 40-50% din cazuri, procentul urcând la 75% dacă debutul bolii avea loc înainte de vârsta de 20 de ani.

o                                               Studiile pe gemeni arătau o concordanță mare la gemenii monozigoți și una semnificativ mai mică (15-20%) la cei dizigoți.

·                            Riscul statistic pe parcursul vieții:

o                                               4% dacă nu existau antecedente în familie.

o                                               28% dacă un părinte era afectat.

o                                               65% dacă ambii părinți sufereau de psoriazis.

·                            Incidența și distribuția: Boala afecta aproximativ 3% din populația globală, cu o prevalență mai scăzută la populațiile din Extremul Orient, la indienii americani și în vestul Africii.

Ce se cunoștea mai puțin (limitările vremii):

·                            Mecanismele imunitare: Rolul specific al celulelor T (Th1, Th17) și al citokinelor (TNF-alfa, IL-17) ca ținte terapeutice nu era încă descifrat. Implicarea sistemului imunitar era privită la un nivel general, nu molecular.

·                            Lipsa terapiilor țintite: Terapiile biologice, care au revoluționat tratamentul modern, nu existau. Medicii recurgeau la tratamente sistemice cu spectru larg, dar fără specificitatea necesară pentru a opri cascada inflamatorie la sursă.

Tratamentele standard în anii ’70:

1. Terapii topice: Se utilizau intens cremele cu corticosteroizi, gudronul de cărbune, acidul salicilic și diverse forme de vitamina D sau emoliente.

2. Fototerapia: Metoda standard era expunerea la raze UVB sau terapia PUVA (combinarea psoralenilor cu razele UVA).

    3.Terapii sistemice: Metotrexatul și ciclosporina erau utilizate în cazurile severe.

Nutriția: Se punea accent pe reechilibrarea dietei și suplimentarea cu vitaminele A, D, C și acizi grași, conform nivelului de cunoștințe de atunci.

Concluzie: În esență, medicina anilor ’70 înțelegea bine „ce” este psoriazisul și „cum” se manifestă, însă răspunsul la întrebarea „de ce” (la nivel molecular) era incomplet. Tratamentul era unul reactiv, de gestionare a manifestărilor cutanate, spre deosebire de medicina anului 2026 care acționează proactiv asupra cauzelor profunde

Cap. 3: Medicina anului 2026: Ce știm astăzi despre psoriazis

În 2026, medicina definește psoriazisul ca o afecțiune inflamatorie cronică, sistemică, cu o bază genetică și imunologică complexă. Deși progresele în terapiile biologice sunt remarcabile, cercetările actuale confirmă că psoriazisul rămâne o provocare majoră, nu doar fizică, ci și psihosocială.

1. Fiziopatologia modernă

·                            Boală sistemică: Psoriazisul nu este doar o problemă dermatologică. Este o boală autoimună ce poate afecta articulațiile (artrita psoriazică) și sistemul cardiovascular, implicând un răspuns imun generalizat.

·                            Mecanismul imun: Un număr anormal de mare de celule T declanșează o cascadă de citokine în piele. Această activitate intensă provoacă inflamația, roșeața, pruritul (mâncărimea) și proliferarea accelerată a keratinocitelor, ducând la descuamarea caracteristică.

2. Impactul psihosocial și calitatea vieții

Statisticile anului 2026 rămân îngrijorătoare în ceea ce privește impactul emoțional:

·                            43% dintre pacienți resimt o puternică rușine socială și izolare.

·                            60% se confruntă cu episoade de depresie clinică.

·                            1 din 3 pacienți raportează gânduri de autovătămare sau suicidale din cauza suferinței prelungite.

·                            Boala afectează direct cariera, productivitatea și resursele financiare ale bolnavului.

3. Diagnostic și Forme Clinice

·                            Tipuri identificate: Plăci (vulgar), gutat, invers, pustulos și eritrodermic (forma cea mai severă).

·                            Diagnostic: Rămâne predominant clinic (prin examinarea leziunilor). Testele de sânge sunt folosite pentru a exclude alte patologii, însă în 2026 se pune un accent tot mai mare pe biomarkeri și analiza microbiomului.

4. Opțiuni de tratament și limitele acestora

·                            Cazul formelor ușoare: Se apelează la tratamente topice (creme, emoliente) și fototerapie avansată (laser excimer UVB).

·                            Cazul formelor moderate/severe: Sunt utilizate tratamente sistemice clasice (metotrexat, ciclosporină) și terapiile biologice țintite (inhibitori de IL-17, IL-23).

·                            Comorbidități: Psoriazisul crește semnificativ riscul de boli metabolice (diabet zaharat tip 2, obezitate) și cardiovasculare.

5. Mesajul cheie al anului 2026

Deși managementul medical a devenit extrem de eficient în controlul simptomelor, mulți pacienți rămân nemulțumiți de dependența de medicamentele de sinteză și de efectele secundare ale acestora. Psoriazisul necesită o gestionare multifactorială pe termen lung, care să combine suportul psihologic cu o intervenție profundă asupra cauzelor interne (microbiom, genetică, stil de viață), trecând dincolo de simpla aplicare a unor tratamente simptomatice.

Psoriazisul este o boală autoimună cronică, definită printr-o eroare de semnalizare a sistemului imunitar. Acesta atacă în mod eronat celulele sănătoase ale pielii, accelerând ciclul de regenerare a acestora de până la 10 ori față de ritmul normal. Rezultatul este acumularea rapidă a celulelor la suprafața pielii sub formă de plăci roșii, îngroșate și scuamoase.

Deși cele mai frecvente zone afectate sunt coatele, genunchii și scalpul, psoriazisul este o afecțiune sistemică: inflamația nu se limitează la piele, ci poate migra către articulații (artrită psoriazică) și poate afecta sănătatea metabolică generală.

Manifestări Clinice

·                            Plăci eritemato-scuamoase: Zone roșii, bine delimitate, acoperite de scuame argintii sau albe. Acumularea rapidă de țesut provoacă adesea prurit intens (mâncărime) și senzație de arsură.

·                            Variabilitatea leziunilor: Boala poate varia de la forme ușoare, punctiforme (psoriazis gutat), până la forme severe, generalizate, care pot acoperi suprafețe mari ale corpului (psoriazis eritrodermic).

·                            Afectare articulară: Aproximativ 30% dintre pacienți pot dezvolta artrită psoriazică, manifestată prin durere, rigiditate și tumefierea articulațiilor, având un impact sever asupra mobilității.

Cauze și Factori Declanșatori

·                            Predispoziția genetică: Joacă un rol crucial; aproximativ o treime dintre pacienți au cel puțin o rudă de gradul I care suferă de aceeași afecțiune.

·                            Declanșatori de mediu (Triggeri):

o                                               Stresul psihic: Unul dintre cei mai frecvenți factori de exacerbare.

o                                               Infecțiile: În special cele streptococice (faringite, amigdalite).

o                                               Traumele cutante: Tăieturi, arsuri solare sau zgârieturi (Fenomenul Koebner).

o                                               Stilul de viață: Fumatul, consumul de alcool, obezitatea și dezechilibrele hormonale.

Aspecte Esențiale în 2026

1.                         Necontagios: Este vital de înțeles că psoriazisul nu este o boală infecțioasă. Nu se transmite prin contact direct, utilizarea obiectelor comune sau înotul în piscine publice.

2.                         Evoluție Cronică: Boala evoluează în cicluri, cu perioade de remisie și acutizare. Modul în care este tratată influențează direct aceste perioade.

3.                         Avertisment privind medicația: Anumite tratamente agresive pot oferi o remisie rapidă a simptomelor, însă, dacă nu sunt gestionate corect, pot duce pe termen lung la rezistență, acutizare și chiar la generalizarea bolii (efectul de "rebound").

4.                         Abordare Sistemică: Deoarece problema rezidă în sistemul imunitar, tratamentul nu trebuie să fie doar extern (topic), ci trebuie să vizeze reglarea întregului organism.

Declanșarea psoriazisului, ca în cazul multor afecțiuni autoimune, este un proces complex. Acesta rezultă din interacțiunea dintre predispoziția genetică, factorii de mediu și o disfuncție a sistemului imunitar. În aceste condiții, organismul încetează să mai recunoască propriile celule, declanșând o cascadă inflamatorie cronică.

1. Pilonul Genetic: Predispoziția și Ereditatea

·                            Genele HLA: Anumite variante ale complexului HLA (Human Leukocyte Antigen) cresc semnificativ riscul de apariție a bolii. Deși prezența acestor gene nu garantează dezvoltarea psoriazisului, ele reprezintă "terenul" fertil pentru boală.

·                            Istoricul Familial: Psoriazisul este mai frecvent în familiile cu un istoric documentat de boli autoimune (diabet tip 1, lupus, scleroză multiplă).

2. Factori Declanșatori din Mediu (Triggeri)

O persoană predispusă genetic poate rămâne asimptomatică până când este expusă la unul sau mai mulți factori declanșatori:

·                            Infecții: Infecția streptococică (faringita, amigdalita) este cel mai cunoscut declanșator pentru psoriazisul gutat. Virusurile și bacteriile pot provoca reacții imune încrucișate.

·                            Medicamente: O gamă largă de substanțe pot agrava sau declanșa boala:

o                                               Litiul, betablocantele, antimalaricele (hidroxiclorochina), terbinafina, inhibitorii TNF și interferonii.

·                            Traumatisme (Fenomenul Köebner): Psoriazisul poate apărea exact în zonele unde pielea a suferit o leziune, tăietură sau arsură.

·                            Fumatul și Alcoolul: Fumatul crește riscul pentru psoriazisul în plăci și pustuloza palmoplantară. Alcoolul în exces nu doar agravează simptomele, ci scade și eficiența tratamentelor.

·                            Stresul Cronic: Este unul dintre cei mai puternici factori de exacerbare, perturbând echilibrul neuro-imunitar.

·                            Obezitatea: Reprezintă o stare inflamatorie sistemică ce întreține boala.

3. Rolul Sistemului Digestiv și al Nutriției

În medicina anului 2026, legătura dintre intestin și piele este fundamentală:

·                            Disbioza Microbiomului: Un dezechilibru al bacteriilor intestinale contribuie direct la activarea imunitară.

·                            Permeabilitatea Intestinală ("Leaky Gut"): Un perete intestinal fragil permite antigenelor să pătrundă în fluxul sanguin, forțând sistemul imunitar să reacționeze constant.

4. Factori Hormonali și Climatici

·                            Sarcina: Psoriazisul tinde să se amelioreze în timpul sarcinii (datorită imunosupresiei naturale), dar se poate agrava brusc postpartum.

·                            Lumina Solară: Deși expunerea controlată la soare (UV) este benefică pentru majoritatea pacienților, o mică minoritate poate prezenta o agravare a simptomelor la lumină solară puternică.

·                            Genul: Statisticile arată că femeile sunt adesea mai afectate de impactul sistemic și psihosocial al bolii.

Sinteză: Nu există o cauză unică. Boala apare atunci când o persoană cu o anumită structură genetică întâlnește un factor de stres (infecție, toxină, traumă), determinând sistemul imunitar să piardă „toleranța” față de sine și să declanșeze inflamația cronică.

În anul 2026, medicina clasifică formele de psoriazis în funcție de aspectul leziunilor și localizarea acestora. Deși tipologiile sunt aceleași pentru ambele grupe de vârstă, frecvența și factorii declanșatori pot varia semnificativ.

1. Psoriazisul Vulgar (în Plăci)

Este cea mai comună formă (80-90% din cazuri).

·                            Aspect: Plăci roșii, bine delimitate, acoperite de scuame (solzi) alb-argintii.

·                            Localizare: Coate, genunchi, scalp, zona lombară și buric.

·                            Mecanism: Sistemul imunitar hiperactiv accelerează ciclul de viață al celulelor pielii de la 30 de zile la doar 3-4 zile, ducând la acumularea lor la suprafață.

2. Psoriazisul Gutat (în Picătură)

Forma cea mai frecventă în rândul copiilor și tinerilor.

·                            Manifestare: Debut acut, cu mici leziuni roz-roșiatice (ca niște picături) pe trunchi și membre.

·                            Declanșator principal: Infecția streptococică a gâtului (amigdalită/faringită).

·                            Evoluție: Poate fi o formă tranzitorie sau poate evolua către psoriazisul în plăci.

3. Psoriazisul Invers (Flexural)

Afectează zonele cu pliuri, fiind mai comun la persoanele supraponderale.

·                            Localizare: Axile, zona inghinală, sub sâni, interfesier.

·                            Aspect: Plăci roșii, netede, lucioase, fără scuamele specifice.

·                            Dificultăți: Este agravat de transpirație și frecare, fiind adesea confundat cu infecții fungice (micoze).

4. Psoriazisul Pustulos (Sever)

O formă rară și gravă, caracterizată prin vezicule cu puroi steril (neinfecțios).

·                            Pustuloza Palmoplantară: Localizată strict pe palme și tălpi.

·                            Forma Generalizată (von Zumbusch): Reprezintă o urgență medicală. Se manifestă prin febră, frisoane și oboseală extremă. Necesită spitalizare imediată pentru a preveni complicațiile sistemice.

5. Psoriazisul Unghial

Afectează până la 50% dintre pacienți și este un indicator major pentru riscul de artrită psoriazică.

·                            Semne clinice:

o                                               Pitting: Mici depresiuni punctiforme pe suprafața unghiei (aspect de "degetar").

o                                               Pete de ulei: Decolorări galben-maronii sub unghie.

o                                               Onicoliză: Desprinderea unghiei de patul unghial.

o                                               Îngroșare și fragilitate: Unghia devine casantă și se deformează.

6. Psoriazisul Eritrodermic

Cea mai rară și periculoasă formă, care poate acoperi întreg corpul cu o erupție roșie, descuamată, provocând dureri intense și tulburări ale reglării temperaturii corpului.

Sinteză: Diferențe între Copii și Adulți (Ediția 2026)

Mesaj important: Indiferent de vârstă, psoriazisul este o boală sistemică. Afectarea unghiilor sau durerile articulare sunt semnale de alarmă care indică necesitatea unei intervenții terapeutice complexe, care să vizeze nu doar pielea, ci întregul sistem imunitar.

Cap. 7: Principalele manifestări ale bolii (Piele, unghii, articulații)

Psoriazisul se manifestă printr-un spectru larg de simptome, care variază de la disconfort estetic la durere fizică severă și limitarea mobilității. Recunoașterea acestor semne este esențială pentru un diagnostic corect și pentru monitorizarea evoluției bolii sub tratament.

1. Manifestări Cutanate (Pielea)

Leziunile pielii sunt cele mai frecvente și recognoscibile semne:

·                            Plăcile eritemato-scuamoase: Zone roșii, bine delimitate și reliefate, acoperite de scuame alb-argintii (sidefii). Acestea apar predilect pe coate, genunchi, scalp și zona lombară.

·                            Xeroza cutanată severă: Pielea devine extrem de uscată, aspră și își pierde elasticitatea. În formele avansate, pielea crapă și poate prezenta sângerări spontane.

·                            Senzații subiective: Pacienții raportează frecvent prurit intens (mâncărime), senzație de arsură sau „piele care strânge”. Scărpinatul acestor zone poate duce la agravarea leziunilor (fenomenul de auto-întreținere a inflamației).

2. Manifestări la nivelul Scalpului

Psoriazisul scalpului este adesea confundat cu o mătreață severă, dar se distinge prin:

·                            Plăci groase care depășesc uneori linia de inserție a părului.

·                            Scuame mari, aderente, care pot provoca disconfort social major.

3. Psoriazisul Unghial (Afectarea Unghiilor)

Unghiile oferă indicii prețioase despre severitatea sistemică a bolii:

·                            Modificări de structură: Unghii îngroșate, deformate sau casante.

·                            Semne specifice: Apariția unor mici adâncituri (pitting), linii longitudinale sau a celebrei „pete de ulei” (o colorație galben-maronie sub unghie).

·                            Onicoliza: Desprinderea progresivă a unghiei de patul unghial.

4. Afectarea Sistemică: Artrita Psoriazică

Aproximativ 30% din bolnavii de psoriazis dezvoltă manifestări articulare:

·                            Durere și rigiditate: Simțite mai ales dimineața, la nivelul mâinilor, genunchilor, gleznelor sau coloanei vertebrale.

·                            Dactilita: Tumefierea completă a unui deget (aspect de „deget în cârnat”).

·                            Oboseală cronică: O stare generală de epuizare, cauzată de efortul constant al sistemului imunitar de a întreține inflamația.

5. Sinteza Formelor de Manifestare (Tabel Recapitulativ 2026)

Concluzie: Deși plăcile roșii cu scuame argintii rămân „marca” psoriazisului, boala trebuie evaluată în ansamblu. Afectarea unghiilor sau durerile articulare nu sunt probleme separate, ci dovezi ale activității inflamatorii interne care necesită o abordare terapeutică integrată.

Psoriazisul este o boală autoimună cronică ce rezultă dintr-o interacțiune complexă între trei piloni principali: predispoziția genetică, un sistem imunitar hiperactiv și factorii declanșatori (triggeri) din mediu.

1. Bazele Genetice și Imunitare

·                            Predispoziția Moștenită: Riscul de a dezvolta psoriazis crește semnificativ dacă există rude de gradul I afectate. Anumite gene specifice (HLA) determină această susceptibilitate.

·                            Eroarea Imunitară: Sistemul imunitar, în loc să apere organismul de agenți patogeni, atacă greșit celulele sănătoase ale pielii. Această eroare determină o regenerare celulară ultrarapidă (la 3-5 zile, în loc de 28-30), ducând la formarea plăcilor specifice.

2. Factorii Declanșatori (Triggeri)

Acești factori activează boala la persoanele predispuse genetic:

·                            Infecțiile: Amigdalita streptococică este cel mai cunoscut declanșator pentru psoriazisul gutat.

·                            Stresul Emoțional: Stresul cronic sau sever perturbă echilibrul imunitar și poate declanșa sau agrava boala.

·                            Leziunile Pielii (Fenomenul Koebner): Psoriazisul poate apărea în zonele cu tăieturi, zgârieturi, mușcături de insecte sau arsuri solare.

·                            Stilul de Viață:

o                                               Fumatul și Alcoolul: Ambele sunt factori de risc recunoscuți care pot agrava simptomele și reduce eficacitatea tratamentelor.

o                                               Obezitatea: Contribuie la inflamația sistemică generală.

·                            Factori Nutriționali și Climatici:

o                                               Deficiența de Vitamina D: Nivelurile scăzute sunt asociate cu o severitate crescută a bolii.

o                                               Clima rece: Vremea rece și uscată poate agrava simptomele cutanate.

·                            Medicamente Specifice: Litiu, beta-blocantele și anumite medicamente antimalarice.

De Reținut în 2026:

·                            Psoriazisul nu este contagios.

·                            Este o boală cronică: Evoluează în cicluri de acutizare și remisie.

·                            Abordarea holistică: Un management eficient necesită o înțelegere completă a tuturor acestor factori (genetică, imunitate, mediu) și o abordare integrată a tratamentului.

Psoriazisul se declanșează printr-o eroare de comunicare la nivelul sistemului imunitar. În mod normal, celulele pielii se nasc în straturile profunde și ajung la suprafață în aproximativ 28-30 de zile. În cazul psoriazisului, acest proces este scurtat dramatic la doar 3-7 zile.

1. Procesul biologic (Cascada Inflamatorie)

·                            Activarea Celulelor T: Din cauze genetice sau sub influența unor factori externi, celulele T (limfocitele responsabile de apărare) devin hiperactive.

·                            Semnalele de Alarmă: Aceste celule T eliberează substanțe chimice (citokine) care transmit pielii un semnal fals de "rană" sau "infecție".

·                            Supraproducția Accelerată: Corpul răspunde prin producerea masivă de noi celule cutante. Deoarece celulele vechi nu au timp să se desprindă natural, cele noi se acumulează rapid la suprafață, formând plăcile îngroșate și solzoase.

2. Factorii Determinanți în 2026

Deși mecanismul este imunitar, declanșarea propriu-zisă necesită adesea un „fitil”:

·                            Componenta Genetică: Riscul este semnificativ mai mare în cazul existenței antecedentelor heredo-colaterale (părinți sau rude afectate).

·                            Fenomenul Koebner: Apariția leziunilor exact în locurile unde pielea a suferit un traumatism (tăietură, zgârietură sau arsură solară severă).

·                            Triggeri Bio-Chimici:

o                                               Infecții: Angina streptococică (faringita) rămâne principalul declanșator infecțios.

o                                               Medicamente: Litiul, beta-blocantele (pentru hipertensiune) și antimalaricele pot „porni” boala.

o                                               Factori Neuro-Endocrini: Stresul psihic intens și modificările hormonale perturbă echilibrul imunitar.

3. Evoluție și Localizare

·                            Zone Predilecte: Deși pot apărea oriunde (inclusiv pe unghii), leziunile tind să se grupeze pe scalp, coate, genunchi și zona lombară.

·                            Caracterul Ciclic: Boala nu are o evoluție liniară. În 2026, gestionarea psoriazisului înseamnă maximizarea perioadelor de remisie (când pielea este curată) și minimizarea episoadelor de acutizare (erupțiile).

Concluzie: Psoriazisul nu este o simplă boală de piele, ci rezultatul unei „erori de programare” a sistemului imunitar. Înțelegerea acestui mecanism de supraproducție celulară este primul pas către alegerea unui tratament care să nu vizeze doar simptomul extern, ci cauza internă.

Mulți pacienți se întreabă de ce, după o perioadă de stabilitate, boala începe să se propage pe zone noi ale corpului. Extinderea psoriazisului nu este o infecție care se „ia” de la o zonă la alta, ci este rezultatul unei intensificări a activității sistemului imunitar sub presiunea unor factori interni și externi.

1. Mecanismul de Propagare

Extinderea apare atunci când pragul de toleranță al organismului este depășit.

·                            Inflamația în Cascadă: Când sistemul imunitar este hiperactiv, el eliberează citokine care circulă prin sânge. Acest lucru explică de ce o inflamație pornită într-un loc (de exemplu, o infecție în gât) se poate manifesta prin plăci noi pe picioare sau spate.

·                            Accelerarea Ciclului Celular: Pe măsură ce boala se agravează, ciclul de regenerare a pielii se menține la ritmul anormal de 3-4 zile, forțând acumularea de celule pe suprafețe din ce în ce mai mari.

2. Factorii care Favorizează Extinderea (Triggeri de Agravare)

Extinderea este aproape întotdeauna „hrănită” de factori externi care întrețin starea de alertă a sistemului imunitar:

·                            Traumatismele Cumulative (Efectul Koebner): Orice agresiune asupra pielii (tatuaje, zgârieturi, arsuri solare) acționează ca un magnet pentru celulele imunitare, generând noi plăci exact în locul traumatismului.

·                            Stresul și Epuizarea: Stresul emoțional ridică nivelul de cortizol, care, în timp, perturbă răspunsul imun și duce la explozii de noi leziuni.

·                            Factorii de Stil de Viață:

o                                               Fumatul și Alcoolul: Acționează ca „combustibil” pentru inflamație, favorizând extinderea și reducând răspunsul la tratament.

o                                               Obezitatea: Țesutul adipos produce propriile sale substanțe inflamatorii, care accelerează propagarea plăcilor.

·                            Reacții la Medicamente: Introducerea unor tratamente noi pentru alte afecțiuni (litiu, beta-blocante, AINS) poate declanșa extinderea bruscă a leziunilor preexistente.

3. Riscul Formelor Generalizate

Dacă procesul de extindere nu este controlat, există riscul evoluției către forme severe:

·                            Psoriazisul Eritrodermic: Este stadiul în care inflamația cuprinde peste 90% din suprafața corpului. Aceasta este o urgență medicală în 2026, deoarece pielea își pierde capacitatea de a regla temperatura și de a proteja organismul împotriva infecțiilor.

Concluzie: Psoriazisul se extinde atunci când echilibrul fragil dintre genetică și mediu este rupt. Pentru a opri extinderea, nu este suficient să tratăm doar noile pete apărute; trebuie identificate și eliminate cauzele care „hrănesc” inflamația din interior.

Consultarea medicului în cazul psoriazisului este obligatorie, deoarece această afecțiune depășește bariera estetică a pielii. Fiind o boală autoimună, cronică și sistemică, ea necesită o strategie de management pe termen lung pentru a controla inflamația internă și a preveni degradarea altor organe.

1. Diagnosticul de Certitudine și Diferențierea

Primul rol al medicului este să confirme că este vorba despre psoriazis și să excludă alte afecțiuni cu manifestări similare (precum dermatita seboreică, micozele sau lupusul discoid). Un diagnostic greșit duce la tratamente ineficiente care pot agrava starea pacientului.

2. Prevenirea și Monitorizarea Complicațiilor

Psoriazisul netratat sau tratat incorect poate evolua către complicații severe:

·                            Artrita Psoriazică: Medicul monitorizează semnele de redoare și durere articulară pentru a preveni distrugerea ireversibilă a articulațiilor.

·                            Comorbidități Sistemice: În 2026, se știe clar că inflamația psoriazică crește riscul de diabet zaharat tip 2, boli cardiovasculare și obezitate. Controlul medical periodic (analize de sânge, monitorizarea tensiunii) este vital.

3. Abordarea Multidisciplinară

Managementul modern al psoriazisului implică adesea o echipă de specialiști coordonată de dermatolog:

·                            Reumatolog: Pentru evaluarea articulațiilor.

·                            Cardiolog și Diabetolog: Pentru gestionarea riscurilor metabolice.

·                            Psiholog/Psihiatru: Pentru tratarea impactului emoțional (depresie, anxietate, izolare socială).

4. Personalizarea Terapiei și Identificarea Factorilor Declanșatori

Fiecare pacient este unic. Medicul elaborează un plan personalizat care poate include:

·                            Terapii variate: De la soluții topice și fototerapie, până la medicamente sistemice sau biologice de ultimă generație.

·                            Identificarea Trigger-ilor: Specialistul ajută pacientul să identifice ce anume îi declanșează erupțiile (infecții ascunse, stres, anumite medicamente contraindicate).

·                            Consiliere Nutrițională: Ajustarea stilului de viață și a dietei pentru a sprijini sistemul imunitar.

5. Îmbunătățirea Calității Vieții

Un plan de tratament corect nu vizează doar "curățarea" pielii, ci reintegrarea socială și profesională a pacientului. Medicul evaluează periodic progresul și ajustează dozele pentru a minimiza efectele secundare și a maximiza perioadele de remisie.

Concluzie: Psoriazisul nu este „doar o problemă de piele”. Este o provocare pentru întregul organism care necesită o supraveghere medicală constantă. În 2026, succesul tratamentului depinde de integrarea sfaturilor medicale cu o disciplină riguroasă a pacientului în ceea ce privește nutriția și stilul de viață.

În anul 2026, tratamentul psoriazisului în cadrul clinicilor de dermatologie urmează un protocol riguros, adaptat severității bolii și profilului individual al pacientului. Obiectivul principal al acestor terapii este managementul simptomelor prin controlul inflamației și încetinirea proliferării celulare accelerate.

1. Terapii Topice (Pentru forme ușoare și moderate)

Acestea reprezintă prima linie de atac, aplicându-se direct pe piele sub formă de creme, unguente sau loțiuni:

·                            Corticosteroizi: Reduc rapid inflamația și mâncărimea.

·                            Analogi de Vitamina D: Încetinesc creșterea celulelor pielii.

·                            Retinoizi și Acid Salicilic: Ajută la eliminarea scuamelor și subțierea plăcilor.

·                            Emoliente: Hidratarea intensă este obligatorie pentru a menține bariera cutanată intactă.

2. Fototerapia (Pentru forme moderate și severe)

Utilizează lumina ultravioletă (UV) controlată medical pentru a suprima activitatea imunitară locală:

·                            UVB cu bandă îngustă (Narrowband UVB): Cea mai utilizată formă de fototerapie în 2026, sigură și eficientă.

·                            Terapia PUVA: Combină administrarea unui medicament fotosensibilizant (psoralen) cu expunerea la raze UVA.

·                            Laser Excimer: Permite tratarea țintită a plăcilor, fără a expune pielea sănătoasă la radiații.

3. Tratamente Sistemice Clasice

Sunt medicamente administrate oral care acționează la nivelul întregului organism:

·                            Metotrexat și Ciclosporină: Imunosupresoare care necesită monitorizare riguroasă a funcției hepatice și renale prin analize periodice.

·                            Acitretin: Un derivat de vitamina A utilizat adesea în formele pustuloase.

·                            Molecule Mici (Apremilast): O terapie orală modernă care inhibă o enzimă responsabilă de inflamația intracelulară.

4. Terapii Biologice (Standardul de aur pentru formele severe)

Reprezintă cea mai mare avansare a medicinii contemporane. Sunt medicamente injectabile care vizează selectiv proteinele sistemului imunitar:

·                            Inhibitori de TNF-alfa, IL-17 și IL-23: Acționează ca niște „rachete cu ghidaj”, blocând specific citokinele care provoacă psoriazisul, cu o eficacitate extrem de ridicată în curățarea pielii.

5. Abordarea Stilului de Viață în 2026

Dermatologia modernă recunoaște că medicamentele sunt mai eficiente atunci când sunt susținute de un comportament preventiv:

·                            Nutriția: Se recomandă o dietă antiinflamatoare bogată în Omega-3 (pește gras), antioxidanți din fructe și legume, și ulei de măsline. Este esențială evitarea alimentelor ultraprocesate, a zaharurilor rafinate și a cărnii roșii.

·                            Controlul Factorilor de Risc: Gestionarea stresului prin tehnici de relaxare și eliminarea completă a fumatului și a alcoolului sunt piloni centrali pentru menținerea remisiei.

Concluzie: Deși tratamentele dermatologice actuale oferă un control remarcabil asupra aspectului exterior al pielii, ele necesită o administrare pe termen lung și o monitorizare atentă. Integrarea acestor soluții cu o dietă echilibrată și un stil de viață sănătos reprezintă cheia succesului în 2026

 Cap. 13: Mecanismul unguentelor și riscul efectului de "Rebound"

Unguentele reprezintă baza tratamentului local în psoriazis, având rolul de a gestiona manifestările vizibile de la suprafața pielii. Acestea acționează prin eliminarea scuamelor, reducerea inflamației locale și hidratarea profundă, fiind esențiale mai ales în formele ușoare și moderate.

1. Tipuri de Unguente și Funcționarea Lor

Medicina dermatologică utilizează patru categorii principale de agenți topici:

·                            Agenți Keratolitici (Uree, Acid Salicilic):

o                                               Acțiune: Înmoaie și desprind scuamele (solzii groși), facilitând îndepărtarea lor naturală.

o                                               Beneficiu: Netezesc pielea și permit altor substanțe active să pătrundă în straturile profunde.

·                            Corticosteroizi Topici (Derivați de Cortizon):

o                                               Acțiune: Sunt antiinflamatoare puternice care opresc rapid roșeața și mâncărimea.

o                                               Atenție: Deși oferă o ameliorare spectaculoasă, trebuie folosiți strict sub supraveghere medicală pentru a evita subțierea pielii (atrofie) sau dependența locală.

·                            Emoliente și Hidratante:

o                                               Acțiune: Refac bariera lipidică a pielii și previn evaporarea apei.

o                                               Beneficiu: Reduc senzația de „piele care strânge” și previn crăparea sângerândă.

·                            Analogi de Vitamina D și Retinoizi (Calcipotriol, Tazaroten):

o                                               Acțiune: Reglează ritmul de diviziune a celulelor, încercând să apropie ciclul de viață al pielii de cel normal.

2. Limitele Tratamentului Topic

Este esențial ca pacientul să înțeleagă că unguentele tratează efectul, nu cauza. Ele curăță pielea la suprafață, dar nu intervin asupra mecanismelor interne care produc boala. S-a constatat că, în timp, pielea poate dezvolta o toleranță la aceste substanțe (tahifilaxie), eficiența lor scăzând progresiv, ceea ce poate duce la recidive mai dese și mai severe.

3. Fenomenul de Rebound: Capcana Întreruperii Bruște

Efectul de Rebound reprezintă reapariția agresivă a simptomelor imediat după încetarea unui tratament. În psoriazis, acesta se manifestă prin explozia de noi leziuni pe suprafețe mult mai mari decât cele inițiale.

·                            De ce apare? Pielea se obișnuiește cu prezența cortizonului sau a altor agenți imunosupresori locali. Atunci când administrarea se oprește brusc, sistemul imunitar reacționează exacerbat, declanșând o inflamație paradoxală mult mai puternică.

·                            Pericole: Un rebound sever poate transforma un psoriazis localizat într-o formă generalizată sau chiar eritrodermică (urgență medicală).

4. Cum Evităm Efectul de Rebound în 2026?

1.                         Reducerea Treptată (Tapering): Nu opriți niciodată brusc un tratament cu cortizon. Doza și frecvența aplicării trebuie scăzute progresiv, sub îndrumarea medicului.

2.                         Tranziția către Soluții Naturale: Pe măsură ce inflamația scade, se recomandă înlocuirea treptată a medicamentelor de sinteză cu nutraceutice și emoliente naturale care susțin regenerarea fără a crea dependență.

3.                         Abordarea Internă: Pentru a preveni recidiva, este obligatoriu să se lucreze simultan la echilibrarea microbiomului și a sistemului imunitar prin nutriție și stil de viață, astfel încât corpul să nu mai „ceară” medicamentul extern.

Concluzie: Unguentele sunt un aliat valoros pentru confortul imediat, dar utilizarea lor trebuie făcută cu prudență. În lipsa unei strategii care să vizeze cauzele interne, riscul ca boala să revină mai puternic sub efectul de rebound este major.

Corticosteroizii (derivații de cortizon) rămân un pilon esențial în dermatologia clinică datorită capacității lor de a suprima rapid inflamația. Cu toate acestea, în medicina anului 2026, utilizarea lor este strict reglementată pentru a preveni efectele adverse severe și dependența cutanată.

1. Beneficii și Mecanism de Acțiune

Cortizonul acționează ca un antiinflamator puternic prin inhibarea eliberării de citokine (substanțele care întrețin inflamația).

·                            Ameliorare Rapidă: Reduce vizibil roșeața, pruritul (mâncărimea) și descuamarea în timp scurt.

·                            Adaptabilitate: Există șapte clase de potență (de la I – foarte puternic, la VII – slab). Această clasificare permite medicului să prescrie o cremă puternică pentru zona coatelor, dar una foarte blândă pentru față sau zonele cu piele subțire.

2. Riscuri și Efecte Adverse (Utilizarea pe termen lung)

Deși eficient, cortizonul poate deveni periculos dacă este utilizat fără control medical:

·                            La nivelul pielii: Produce atrofie cutanată (subțierea pielii), apariția vergeturilor, a vaselor de sânge vizibile (telangiectazii) și întârzie vindecarea rănilor.

·                            Impactul asupra Microbiomului: Utilizarea prelungită poate perturba echilibrul microbiomului cutanat, lăsând pielea vulnerabilă în fața infecțiilor bacteriene sau fungice.

·                            Efecte Sistemice: În cazul administrării orale sau injectabile prelungite, pot apărea:

o                                               Modificări metabolice: Creștere în greutate, retenție de apă, „fața de lună plină”.

o                                               Tulburări psihice: Anxietate, iritabilitate sau insomnie.

o                                               Probleme vasculare: Hipertensiune arterială și risc crescut de diabet.

3. Reguli de Aur pentru Utilizarea Corectă

1.                         Nu Auto-medicării: Nu folosiți niciodată o cremă cu cortizon prescrisă altei persoane. Potența greșită poate agrava boala.

2.                         Tratament de Scurtă Durată: Se recomandă utilizarea în „cure” scurte, urmate de pauze, pentru a permite pielii să se recupereze.

3.                         Schema de Întrerupere Graduală: Oprirea bruscă a tratamentului este principala cauză a efectului de rebound (agravarea severă a psoriazisului). Doza trebuie redusă treptat, conform indicațiilor medicului.

4.                         Monitorizarea Medicală: Orice tratament sistemic (pastile sau injecții) necesită supraveghere medicală constantă pentru monitorizarea tensiunii și a parametrilor metabolici.

Mesaj Cheie: Cortizonul este un „stingător de incendiu” excelent pentru episoadele acute, dar nu reprezintă o soluție pentru vindecarea bolii. Deoarece psoriazisul este o afecțiune cronică, tratamentul trebuie să evolueze către soluții care reglează sistemul imunitar din interior, fără a agresa bariera naturală a pielii.

Lumina ultravioletă (UV) reprezintă o metodă terapeutică de bază în managementul psoriazisului moderat-sever. Aceasta funcționează prin modularea răspunsului imun local și încetinirea ritmului accelerat de diviziune a celulelor cutante.

1. Tipuri de Fototerapie utilizate în 2026

Tehnologia actuală permite o expunere controlată și țintită, minimizând riscurile radiațiilor:

·                            UVB cu bandă îngustă (Narrowband UVB – 311 nm): Este standardul de aur în fototerapie. Utilizează o lungime de undă specifică, maximizând efectul antiinflamator și reducând riscul de arsuri solare.

·                            Terapia PUVA (Psoralen + UVA): Combină un medicament fotosensibilizant (Psoralen) cu razele UVA, care pătrund în straturile mai profunde ale dermului. Este rezervată cazurilor severe sau rezistente la alte terapii.

·                            Laserul Excimer: Emite un fascicul concentrat de UVB direct pe plăcile psoriazice. Avantajul major este protejarea pielii sănătoase din jurul leziunilor, fiind ideal pentru zone dificile (genunchi, coate, scalp).

·                            Helioterapia (Expunerea naturală): Expunerea controlată la soare rămâne benefică, însă trebuie făcută cu prudență pentru a evita arsurile, care pot declanșa fenomenul Koebner (extinderea bolii).

2. Mecanismul de acțiune: Cum „vindecă” lumina?

Razele UV nu doar curăță pielea, ci produc modificări biologice profunde:

·                            Imunosupresie locală: Reduce activitatea celulelor T hiperactive din piele.

·                            Controlul proliferării: Inhibă sinteza de ADN în keratinocite, oprind astfel acumularea de scuame.

·                            Apoptoza: Induce moartea programată a celulelor inflamatorii care întrețin plăcile.

·                            Efect Antiinflamator: Stimulează eliberarea de citokine protectoare, care calmează roșeața și mâncărimea.

3. Beneficii și Protocoale

·                            Eficacitate: Este una dintre cele mai sigure metode de a obține o remisie de durată pentru psoriazisul extins.

·                            Frecvență: Necesită de obicei 2-3 ședințe pe săptămână, sub monitorizare medicală, pentru a ajusta doza de energie (mJ/cm²) în funcție de fototipul pielii pacientului.

4. Riscuri și Măsuri de Siguranță

Ca orice tratament medical puternic, fototerapia implică precauții:

·                            Efecte pe termen scurt: Roșeață (eritem), senzație de arsură, uscăciune accentuată a pielii și prurit temporar.

·                            Efecte pe termen lung: Expunerea cumulativă poate accelera îmbătrânirea cutanată (fotoîmbătrânire) și crește riscul de cancer de piele (carcinoame). Din acest motiv, medicii țin o evidență strictă a dozei totale de UV primite de pacient pe parcursul vieții.

Recomandarea Ghidului 2026: Fototerapia trebuie efectuată exclusiv în centre specializate, dotate cu echipamente calibrate. Auto-medicarea prin utilizarea solarului cosmetic este strict contraindicată, deoarece spectrul de lumină din solariile comerciale nu este terapeutic și crește semnificativ riscul de degradare a pielii.

Metotrexat Ebewe se administrează sub piele, într-un muşchi sau într-o vena; la copii şi la adolescenți nu trebuie administrat intravenos. Tratamentul cu Metotrexat Ebewe în poliartrita reumatoida, artrita juvenila idiopatica, psoriazis vulgar şi artrita psoriazica este de lunga durata.

Metotrexatul pastile acționează prin inhibarea competitiva a enzimei dihidrofolat reductază și, astfel, inhiba sinteza ADN-ului. Nu s-a clarificat încă daca eficacitatea metotrexatului, în tratamentul psoriazisului, artritei psoriazice și poliartritei cronice, este determinata de efectul antiinflamator sau imunosupresor și în ce măsură creșterea indusa de metotrexat a concentrației de adenozină extracelulara, în zonele afectate de inflamație, contribuie la aceste efecte.

Înainte de folosirea acestui medicament citiți cu atenție ce reacții adverse pot apărea

Reacții adverse:

Reacțiile adverse depind, de obicei, de doza și de durata tratamentului cu metotrexat. Cu toate acestea, reacțiile adverse severe, care pot duce la întreruperea sau oprirea definitiva a tratamentului pot apărea chiar și la doze mici. Reacțiile adverse pot apărea în orice moment în timpul tratamentului. Cele mai multe reacții adverse sunt reversibile, daca sunt diagnosticate din timp.

Reacțiile adverse nu sunt întotdeauna complet reversibile după oprirea definitiva a tratamentului cu metotrexat.

Cu toate acestea, unele dintre reacțiile adverse severe menționate mai jos pot duce la moarte subita în cazuri foarte rare. Exista, de asemenea, riscul că anumite reacții adverse să apară după un timp.

Trebuie anunțat medicul daca pacientul prezinta oricare dintre următoarele simptome, deoarece acestea ar putea fi semne ale unei reacții adverse grave, care poate pune viață în pericol. Medicul poate decide să oprească tratamentul.

– Reacții alergice cum sunt respirație șuierătoare brusca, dificultate la respirație, umflare a pleoapelor, fetei sau buzelor (care pot duce la dificultăți de înghițire), erupții pe piele sau mâncărime (afectează, în special, întregul corp), deoarece acest lucru ar putea reprezenta semne ale unei reacții alergice severe.

– Probleme la nivelul plămânilor (simptomele pot fi: stare generala de rău, tuse uscata, iritanta, scurtare a respirației, scurtare a respirației în repaus, durere în piept sau febra); acest lucru ar putea reprezenta semne de infecție pulmonara (pneumonie, pneumonita, alveolita).

– Simptome ale afectării ficatului, cum sunt îngălbenirea pielii și albului ochilor (icter), urina închisă la culoare, greata, vărsături, pofta de mâncare scăzută, durere în partea dreapta a abdomenului și mâncărime

– Simptome ale afectării rinichilor, cum sunt umflare a mâinilor, gleznelor și picioarelor sau scădere a volumului de urina sau absenta urinarii – acestea pot fi simptome ale insuficientei renale

– Simptome de infecții, cum sunt febra, durere, durere în gât; metotrexatul poate reduce capacitatea de a lupta împotrivă infecțiilor. Pot apărea infecții severe, cum sunt o forma speciala de infecție pulmonara (pneumonia cu Pneumocystis jirovecii) și sepsis.

– Febra, durere în gât, ulcerații la nivelul gurii, stare generala de rău și epuizare, sângerări nazale sau pete roșii, mici, pe piele, deoarece acestea ar putea fi semne că măduvă osoasa nu funcționează bine

– Ulcerații la nivelul gurii

– Dureri în zona stomacului (partea superioara a abdomenului), greata, vărsături sau febra; acestea ar putea fi cauzate de o inflamație a pancreasului

– Durere severa la nivelul abdomenului, febra, greata, vărsături, diaree severa, sânge în scaun sau dezechilibru al funcției intestinale deoarece acestea ar putea fi semne de complicații grave la nivelul tubului digestiv, de exemplu, ulcere sau perforație la nivelul stomacului sau intestinelor

– Reacții severe pe piele (sindrom Stevens-Johnson, necroliza epidermica toxica, eritem polimorf): manifestări cu puncte roșii sau pete pe corp, deseori, cu vezicule în centru.

Aceste reacții la nivelul pielii sunt asociate, în general, cu stare de rău și febra. Erupțiile la nivelul pielii se pot agrava și se pot transforma în descuamare sau vezicule la nivelul pielii, care pot pune viață în pericol.

– Simptome asociate cu un cheag de sânge (eveniment tromboembolic), cum sunt durere sau senzație de apăsarea în piept, durere la nivelul brațelor, spatelui, gatului sau maxilarului, dificultăți la respirație, amorțeală sau slăbiciune într-o parte a corpului, dificultate de vorbire și amețeli

– Tuse, durere în piept, scurtare brusca a respirației sau tuse cu sânge; acestea pot fi simptome ale unei embolii pulmonare (cheag de sânge în plămâni).

Următoarele reacții adverse au fost, de asemenea, raportate:

Foarte frecvente :

– Modificări ale numărului de celule albe din sânge (leucocitopenie) și ale numărului de trombocite (trombocitopenie)

– Dureri de cap, senzație de învârtire (vertij)

– Tuse

– Pierdere a poftei de mâncare, diaree (mai ales în primele 24-48 ore de tratament cu metrotrexat, dureri de stomac, greata (senzație de rău), vărsături, inflamație și ulcerații la nivelul gurii și gatului (în special în primele 24-48 ore de tratament cu metrotrexat)

– Creștere a valorilor enzimelor hepatice

– Cădere a parului

– Excreție scăzută a creatininei (poate fi detectata printr-un test efectuat de un medic și este un semnal pentru afectarea funcției renale)

– Oboseala, somnolenta

Frecvente

– Zona zoster (herpes zoster)

– Modificări ale numărului de celule roșii din sânge (anemie); afectare a măduvei osoase care poate duce la o scădere brusca a numărului celulelor albe din sânge (agranulocitoza) sau a tuturor celulelor din sânge (pancitopenie)

– Somnolenta, furnicături

– Ochi roșii (conjunctivita)

– Erupții la nivelul pielii, roșeață, mâncărime, sensibilitate crescuta a pielii la lumina soarelui, ulcerații la nivelul pielii

Mai puțin frecvente:

– Risc mai mare de infecții/inflamații din cauza sistemului imunitar suprimat

– Un anumit tip de cancer numit limfom, care ar putea dispărea după oprirea tratamentului cu metotrexat

– Diabet zaharat

– Depresie

– Paralizie pe o parte a corpului, confuzie

– Inflamație a vaselor de sânge (vasculita), vasculita alergica

– Formare de țesut cicatrizat la nivelul plămânilor (fibroză pulmonara), lichid în jurul plămânilor (efuziune pleurala)

– Afectare a ficatului (hepatotoxicitate), degenerare grasa, fibroză (creștere a țesutului conjunctiv), ciroza (transformarea țesutului, cu întărire și eliminare a structurilor normale ale ficatului), scădere a valorii albuminei serice (un tip de proteine din sânge)

– Reacții toxice severe: formarea de grupuri de vezicule, care seamănă cu leziuni ale pielii asociate cu virusul herpes (erupții herpetiforme)

– Urticarie, închidere la culoare a pielii, umflături sub piele (noduloza), afectare a vindecării rănilor

– Dureri articulare sau musculare, oase fragile (osteoporoza)

– Inflamație și ulcerații ale vezicii urinare (eventual cu sânge în urina); probleme cu

golirea vezicii urinare, urinare dureroasa, cantitate mica de urina sau absenta urinei

– Malformații ale fătului

– Inflamație și ulcerații ale vaginului

– Febra

Rare

– Anemie asociata cu celulele roșii din sânge mărite (anemie megaloblastica)

– Modificări ale dispoziției, tulburări tranzitorii de percepție

– Paralizie, probleme de vorbire, afectare a substanței albe a creierului (leucoencefalopatie)

– Tulburări de vedere (pot fi severe); cheaguri la nivelul venelor retinei (tromboza retiniana)

– Tensiune arteriala mica (hipotensiune arteriala), complicații care rezulta din prezenta cheagurilor de sânge la nivelul venelor și arterelor (evenimente tromboembolice)

– Durere de gât (faringita), scurtare a respirației

– Inflamație a tractului digestiv, gingii inflamate, scaune închise la culoare sau negre

– Inflamație a ficatului (hepatita)

– Acnee, vânătăi, închidere la culoare a unghiilor, pierdere a unghiilor

– Fractura de stres

– Creștere a valorilor ureei, creatininei și acidului uric în sânge (semne de probleme renale), creștere a valorii azotului ureic din sânge (azotemie)

– Avort

– Modificări ale ciclului menstrual și scădere a producerii de sperma, care revin la normal după sfârșitul tratamentului

– Tulburări limfoproliferative (creștere excesiva a numărului celulelor albe din sânge)

Foarte rare

– Inflamație a ficatului cauzata de virusul herpes (hepatita herpes simplex)

– Infecții fungice (histoplasmoză, criptococoza), infecții virale (infecții cu citomegalovirus, inclusiv pneumonie), herpes simplex diseminat, infecții bacteriene (nocardioza)

– Anemie provocata de formarea insuficienta a celulelor roșii din sânge (anemie aplastica), reducerea numărului de celule albe din sânge (eozinofilie, neutropenie), ganglioni măriți la nivelul capului și gatului, axilelor și zonei inghinale (parțial reversibil), creștere necontrolata a numărului limfocitelor (parțial reversibila)

– Număr scăzut de anticorpi în sânge (hipogamaglobulinemie)

– Slăbiciune musculara și durere la nivelul brațelor și picioarelor, gust metalic, meningita aseptica acuta cu simptome cum sunt dureri de cap severe, febra, greata, vărsături și pierdere a conștientei, deteriorare/afectare a nervilor cranieni

– Umflare în jurul ochiului, inflamație a pleoapelor, creștere a producerii de lacrimi, sensibilitate crescuta la lumina, orbire tranzitorie, pierdere a vederii

– Inflamare a învelișului inimii (pericardita), lichid intre învelișurile inimii (efuziune pericardica), insuficienta de umplere a inimii cauzata de o efuziune în sacul inimii (tamponadă pericardica)

– Afectare cronica a structurii pulmonare, reacții similare astmului bronșic, inclusiv tuse, probleme la respirație, rezultate anormale ale testelor funcției pulmonare

– Vărsături cu sânge

– Descompunere a celulelor hepatice (necroza hepatica acuta), dezintegrare a ficatului, insuficienta hepatica

– Infecție a foliculilor de par (furunculoza), mărire vizibila și de durata a capilarelor de sub piele (telangiectazie), inflamație a patului unghiilor

– Sânge în urina, eliminare crescuta a proteinelor în urina

– Moarte a fătului

– Senzație de amorțeală sau furnicături/o sensibilitate mai mica la stimuli decât în mod normal

– Formare a unui număr scăzut de ovule și spermatozoizi, infertilitate, tulburări de ciclu menstrual, pierdere a apetitului sexual, impotenta, secreții vaginale, mărire a sânilor la bărbați (ginecomastie), sângerare la nivelul plămânilor (a fost raportata pentru metotrexat utilizat la pacienții cu boli reumatologice subiacente).

Cu frecventa necunoscuta

– Pneumonie, reactivare a hepatitei B, agravare a hepatitei C

– Afectare a sistemului nervos (neurotoxicitate), inflamație a membranei cerebrale (arahnoidita), paralizie a picioarelor (paraplegie), rigiditate în întregul corp (stupoare), absenta a coordonării mișcărilor la nivelul mușchilor, dementa, creștere a presiunii lichidului cefalorahidian cu simptome cum sunt durere de cap, greata, vărsături, tensiune arteriala mare, confuzie

– Sângerare la nivelul plămânilor (hemoragie pulmonara alveolara)

– Durere în piept

– Deficit de oxigen (hipoxie)

– Inflamație a peritoneului, caracterizata prin dureri la nivelul abdomenului și sensibilitate la presiune; inflamație a limbii

– Reacție la medicament cu erupții pe piele la nivelul întregului corp și creștere a numărului de eozinofile (un tip special de celule sanguine) în sânge (sindrom DRESS), inflamație a pielii

– Materie osoasa care moare (osteonecroza)

– Pierdere a funcției vezicii urinare și organelor sexuale (disfuncție urogenitala)

– Tremurături

– Umflare

– Înroșire și descuamare a pielii

– Afectare a osului la nivelul mandibulei (secundar creșterii excesive a celulelor albe din sânge)

A se consulta prospectul produsului ce conține metotrexat pentru lista completa a reacțiilor adverse

Tratamentul biologic reprezintă cea mai modernă și precisă metodă de control al psoriazisului moderat-sever. Spre deosebire de medicamentele sistemice clasice (cum este metotrexatul), care suprimă întregul sistem imunitar, agenții biologici sunt proteine sintetizate în laborator care țintesc selectiv doar anumite verigi ale procesului inflamator.

1. Mecanismul de acțiune

Medicamentele biologice blochează proteine specifice numite citokine (TNF-alfa, IL-17, IL-23), care sunt responsabile pentru transmiterea semnalelor de inflamație și pentru accelerarea diviziunii celulelor pielii. Prin neutralizarea acestor „mesageri”, biologicele pot curăța complet pielea în multe cazuri.

2. Cine este eligibil în 2026?

Conform protocoalelor medicale actuale, un pacient poate accesa terapia biologică dacă:

·                            Suferă de psoriazis vulgar (în plăci) moderat sau sever de cel puțin 6 luni.

·                            Eșecul terapiilor standard: Nu a răspuns, a avut contraindicații sau a dezvoltat intoleranță la cel puțin două terapii sistemice convenționale (Metotrexat, Ciclosporină, Acitretin sau Fototerapie PUVA).

3. Tipuri de agenți biologici comuni

·                            Inhibitori de TNF-alfa: Adalimumab, Etanercept, Infliximab.

·                            Inhibitori de IL-12/23: Ustekinumab.

·                            Inhibitori de IL-17: Ixekizumab, Secukinumab (Cosentyx), Bimekizumab.

·                            Inhibitori de IL-23: Guselkumab, Risankizumab.

4. Administrare și Monitorizare

·                            Cale de administrare: Majoritatea sunt injectabile (subcutanat), sub formă de stilouri preumplute (pen-uri) pentru autoadministrare, sau perfuzabile (intravenos) în cadru spitalicesc.

·                            Frecvența: Variază de la o administrare săptămânală la una la fiecare 3 luni, în funcție de moleculă.

·                            Monitorizarea: Este obligatorie evaluarea la 3, 6 și 12 luni pentru a verifica eficacitatea (scorul PASI) și siguranța pacientului.

5. Efecte secundare și Riscuri

Deoarece biologicele modulează imunitatea, utilizarea lor implică o supraveghere medicală riguroasă:

Efecte secundare comune:

·                            Reacții la locul injectării (roșeață, ușoară umflătură).

·                            Risc crescut de infecții ușoare ale căilor respiratorii superioare (răceală, rinită).

Efecte secundare severe (Rare):

·                            Infecții oportuniste: Risc de reactivare a tuberculozei (testul QuantiFERON este obligatoriu înainte de inițiere) sau infecții fungice grave.

·                            Reacții paradoxale: Apariția de noi forme de psoriazis sau eczeme sub tratament.

·                            Probleme hepatice și hematologice: Modificări ale enzimelor hepatice sau scăderea numărului de celule albe/treombocite.

·                            Riscuri neurologice și neoplazice: Rareori, pot fi asociate cu agravarea bolilor demielinizante (ex. scleroza multiplă) sau un risc ușor crescut pentru anumite tipuri de cancer cutanat.

Concluzie

În 2026, terapiile biologice oferă șansa unei vieți normale pentru pacienții cu forme invalidante de boală. Totuși, din cauza costurilor ridicate și a riscului de imunodepresie, ele rămân o soluție de „linie a doua”, utilizată atunci când restul variantelor terapeutice, inclusiv cele complementare, nu au dat rezultate.

Succesul în gestionarea psoriazisului depinde nu doar de tratamentul ales, ci și de evitarea unor erori comune care pot anula orice progres medical. Identificarea acestor greșeli este primul pas către o remisie de durată.

1. Erori de Diagnostic și Tratament

·                            Auto-diagnosticarea și Auto-medicația: Aplicarea unor creme „după ureche” sau recomandate de persoane neavizate. Psoriazisul poate mima alte boli, iar un tratament greșit poate inflama pielea și mai tare.

·                            Utilizarea medicamentelor cu reacții adverse severe: Folosirea prelungită a unor substanțe de sinteză care, deși curăță pielea temporar, pot deteriora funcțiile ficatului, rinichilor sau ale sistemului imunitar pe termen lung.

·                            Întreruperea prematură a tratamentelor naturale: Mulți pacienți opresc administrarea remediilor naturale imediat ce văd o ameliorare. În realitate, tratamentul trebuie continuat până la eliminarea cauzelor interne și regenerarea completă a tuturor zonelor afectate.

2. Greșeli de Îngrijire Locală

·                            Îndepărtarea forțată a scuamelor (scărpinatul): Aceasta este una dintre cele mai grave greșeli. Traumatizarea plăcilor prin scărpinare duce la sângerare și declanșează Fenomenul Koebner, prin care leziunea se extinde sau se vindecă mult mai greu.

·                            Nehidratarea suficientă a pielii: O piele uscată este o piele vulnerabilă. Ignorarea hidratării zilnice duce la crăparea pielii și la accentuarea pruritului (mâncărimii).

·                            Folosirea produselor iritante: Utilizarea unor săpunuri agresive, geluri de duș cu parfumuri sintetice sau detergenți duri care distrug bariera protectoare a pielii.

3. Neglijarea Factorilor de Stil de Viață

·                            Ignorarea trigger-ilor (declanșatorilor): Continuarea consumului de alcool, fumatul și negestionarea stresului anulează efectele oricărei terapii, oricât de avansată ar fi.

·                            Lipsa educației despre boală: Psoriazisul este o afecțiune complexă. Un pacient neinformat va căuta întotdeauna „soluții magice” rapide, ignorând faptul că boala este sistemică și necesită răbdare și disciplină.

4. Aspecte Sociale și Psihologice

·                            Subestimarea componentei sistemice: Ignorarea durerilor articulare ușoare, care pot fi semnele de început ale unei artrite psoriazice ce poate duce la deformări ireversibile.

·                            Izolarea socială: Lipsa de comunicare cu alți bolnavi care au reușit să își gestioneze cu succes boala. Schimbul de experiență și suportul moral sunt esențiale pentru menținerea optimismului.

·                            Revoltă vs. Acceptare activă: Ignorarea leziunilor în speranța că vor trece de la sine afectează grav calitatea vieții și starea psihică, ducând adesea la depresie și anxietate.

Sfatul Ghidului 2026: Nu căutați doar să „ștergeți” petele de pe piele. Învățați să vă ascultați corpul, să îi oferiți nutriția necesară și să evitați aceste greșeli care „hrănesc” boala din interior.

La început, psoriazisul poate fi înșelător, deoarece manifestările sale variază considerabil de la un pacient la altul. Recunoașterea formei de debut este crucială pentru alegerea unei strategii terapeutice corecte încă de la primele simptome.

1. Forme frecvente de manifestare la debut

·                            Psoriazis în Plăci (Vulgar): Este modalitatea de debut pentru aproximativ 80-90% dintre cazuri. Se manifestă prin pete roșii, reliefate, acoperite de un strat de scuame alb-argintii. Primele zone vizate sunt, de regulă, coatele, genunchii, scalpul sau zona lombară. Pielea poate deveni atât de uscată încât să sângereze la cele mai mici mișcări.

·                            Psoriazis Gutat (în picătură): Apare brusc, sub forma unor pete mici, roz-roșiatice, răspândite pe trunchi și membre. Această formă este foarte frecventă la copii și adolescenți, fiind adesea declanșată de o infecție respiratorie (ex. angina streptococică).

·                            Psoriazis Inversat: Debutează în zonele de pliu (axile, zona inghinală, sub sâni). Spre deosebire de forma vulgară, leziunile sunt netede, roșii și lucioase, fără scuame, fiind adesea agravate de umiditate și transpirație.

·                            Psoriazis Pustulos: O formă de debut mai rară și alarmantă, caracterizată prin apariția unor bășici cu puroi steril (neinfecțios), localizate de obicei pe palme sau tălpi, putând fi însoțite de o stare generală de rău.

2. Simptome senzoriale și semne timpurii

Pe lângă aspectul vizual, debutul psoriazisului este însoțit de semne subiective pe care pacientul le resimte direct:

·                            Senzații cutante: Mâncărime (prurit) intensă, senzație de arsură sau de piele care „strânge”.

·                            Modificări unghiale: Unghiile pot deveni primele „victime”, prezentând mici adâncituri (ca un degetar de cusut), decolorări sau îngroșări ce pot fi confundate cu o micoză.

·                            Semne sistemice discrete: O stare de oboseală nejustificată sau rigiditate articulară matinală, care poate indica debutul unei afectări reumatismale (artrita psoriazică).

3. Importanța diagnosticului diferențial

Deoarece la început psoriazisul poate fi confundat cu eczeme, dermatite sau infecții fungice, este imperativ consultul unui medic dermatolog. În 2026, utilizarea dermatoscopiei și a analizelor specifice permite diferențierea rapidă a psoriazisului de alte patologii, asigurând un start corect al tratamentului.

Concluzie: Indiferent de forma sub care apare, psoriazisul este un semnal că sistemul imunitar este în dezechilibru. Ignorarea primelor leziuni nu face decât să permită bolii să se instaleze profund în organism.

Psoriazisul este supranumit adesea „marele imitator” în dermatologie, deoarece simptomele sale — roșeața, scuamele și mâncărimea — se suprapun cu ale multor alte afecțiuni. Identificarea corectă a bolii este primul pas esențial pentru un tratament eficient.

1. Afecțiuni frecvent confundate (Diagnosticul de rutină)

·                            Eczema (Dermatita Atopică sau Numulară): Deși ambele provoacă prurit (mâncărime) intens, leziunile de psoriazis sunt mai bine delimitate și au scuame argintii, uscate. Eczema tinde să aibă leziuni mai „umede”, cu vezicule fine și cruste gălbui.

·                            Dermatita Seboreică: Confuzia apare cel mai des la nivelul scalpului. Diferența cheie: în dermatita seboreică, scuamele sunt gălbui, grase și moi, în timp ce în psoriazis sunt albe, uscate, groase și aderente.

·                            Micozele Cutanate (Tinea): Infecțiile fungice (ciupercile) pot crea pete rotunde, roșii și solzoase. Spre deosebire de psoriazis, micozele au adesea o margine mai activă (mai roșie) și un centru care tinde să se vindece, fiind contagioase.

·                            Lichenul Plan: Se manifestă prin umflături (papule) purpurii, lucioase, adesea la încheieturi. Poate afecta și unghiile, imitând psoriazisul unghial prin deformări și striuri longitudinale.

2. Afecțiuni Sistemice și Infecțioase

·                            Lupusul Eritematos Cutanat: Leziunile apar în special pe zonele expuse la soare (față, decolteu). Deși pot fi solzoase, ele lasă adesea cicatrici sau modificări de pigmentare, spre deosebire de psoriazis.

·                            Sifilisul Secundar: „Marele imitator” istoric poate produce erupții pe palme și tălpi care seamănă izbitor cu psoriazisul palmo-plantar. Un test de sânge este necesar pentru excludere în cazurile atipice.

3. Afecțiuni Rare și Riscuri Majore

·                            Pitiriazis Rubra Pilar: O boală rară care debutează cu plăci roșii-portocalii și îngroșarea severă a palmelor. Este adesea confundată cu psoriazisul eritrodermic.

·                            Cancere de Piele (ex. Boala Bowen): Anumite forme de carcinom pot apărea ca o singură pată roșie, solzoasă, care nu trece cu creme hidratante. Dacă o „leziune de psoriazis” este unică și nu răspunde la tratament, biopsia devine obligatorie.

·                            Pustuloza Exantematoasă Acută (AGEP): Trebuie diferențiată rapid de psoriazisul pustulos, deoarece este adesea o reacție severă la medicamente (antibiotice) și necesită alt protocol de urgență.

Concluzia Ghidului 2026: Nu vă bazați niciodată pe auto-diagnostic folosind imagini de pe internet.

Un dermatolog utilizează tehnici avansate, precum  dermatoscopia sau biopsia cutanată, pentru a confirma diagnosticul. Utilizarea unui tratament cu cortizon pe o infecție fungică confundată cu psoriazisul poate agrava sever situația.

Cap. 21: Epigenetica: Cum putem „stinge” genele bolii

În anul 2026, medicina nu se mai limitează la studiul ADN-ului fix. Epigenetica este ramura care studiază modificările ce afectează expresia genelor — adică modul în care acestea sunt activate sau dezactivate — fără a schimba secvența propriu-zisă a ADN-ului. Dacă ADN-ul este „tastatura” computerului nostru biologic, epigenetica este „software-ul” care decide ce taste sunt apăsate.

1. Cum funcționează „Comutatoarele” Epigenetice?

Corpul nostru folosește mecanisme chimice (precum metilarea ADN-ului) pentru a decide dacă o genă este:

·                            „Pornită” (Exprimată): Gena produce proteinele care pot declanșa inflamația în psoriazis.

·                            „Oprită” (Silențiată): Gena rămâne inactivă, iar boala intră în remisie.

Vestea extraordinară este că aceste comutatoare sunt influențate direct de mediul extern. Dieta, stresul, calitatea somnului, fumatul și expunerea la toxine lasă „marcaje” epigenetice care pot activa sau bloca boala.

2. De ce este Epigenetica Vitală pentru bolnavii de Psoriazis?

·                            Dincolo de Ereditate: Explică de ce, dintre doi gemeni identici cu aceeași predispoziție genetică pentru psoriazis, unul poate dezvolta o formă severă, în timp ce celălalt rămâne sănătos. Diferența constă în stilul de viață și mediul în care au trăit (expunerea la factori declanșatori).

·                            Reversibilitatea: Spre deosebire de mutațiile genetice care sunt permanente, marcajele epigenetice sunt, în mare parte, reversibile. Prin schimbarea nutriției și reducerea inflamației, putem „reprograma” celulele să nu mai producă excesul de piele specific psoriazisului.

·                            Vârsta Biologică vs. Vârsta Cronologică: În 2026, testele epigenetice ne permit să măsurăm vârsta reală a celulelor noastre. Un control bun al psoriazisului prin metode naturale și un stil de viață echilibrat poate „întineri” profilul epigenetic al pacientului.

3. Influențele Externe care Remodelează Genele

·                            Nutriția: Anumite alimente și nutraceutice (cum sunt cele din plante medicinale) acționează ca modulatori epigenetici, ajutând la „închiderea” genelor pro-inflamatorii.

·                            Stresul Cronic: Acesta trimite semnale chimice care „deschid” genele responsabile de atacul autoimun.

·                            Microbiomul: Echilibrul bacteriilor intestinale este un factor epigenetic major. O floră sănătoasă produce metaboliți care mențin genele inflamatorii sub control.

4. Impactul Transgenerațional

Cercetările actuale sugerează că modul în care ne îngrijim sănătatea astăzi poate lăsa o moștenire epigenetică pozitivă copiilor noștri. Gestionarea corectă a psoriazisului nu este doar o victorie personală, ci și o protecție pentru generațiile următoare.

Concluzia Ghidului 2026: Epigenetica ne redă controlul. Nu mai suntem „victimele” propriei genetici. Deși avem genele psoriazisului în codul nostru ADN, prin tratament integrat, nutriție specifică și gestionarea stresului, avem puterea de a ține „comutatorul” bolii pe poziția OPRIT

În universul complex al geneticii, o genă anume a captat atenția cercetătorilor în ultimii ani: 

Gena CARD14 (Caspase recruitment domain-containing protein 14). În 2026, știm că această genă este responsabilă nu doar pentru apariția, ci și pentru întreținerea pe termen lung a formelor severe de psoriazis.

1. Ce este Gena CARD14 și cum funcționează?

CARD14 este o genă care furnizează instrucțiuni pentru producerea unei proteine regăsite în principal în celulele pielii (keratinocite). Această proteină are rolul de a activa o cale de semnalizare numită NF-κB, care funcționează ca un „centru de control” al inflamației în organism.

·                            Funcția normală: Proteina activează inflamația doar atunci când pielea trebuie să se apere de un agresor (o tăietură, o infecție).

·                            Mutația (Defectul): La persoanele cu psoriazis, mutațiile acestei gene fac ca proteina CARD14 să fie permanent „pornită”. Acest lucru duce la o supraactivare a căii NF-κB, menținând pielea într-o stare de alertă și inflamație continuă, fără un motiv real.

2. Legătura cu Formele Severe de Boală

Deși CARD14 influențează psoriazisul vulgar (în plăci), ea este direct responsabilă de formele cele mai dificil de tratat:

·                            Psoriazisul Pustulos Generalizat (GPP): Mutațiile CARD14 sunt motorul principal al acestei forme severe, caracterizată prin apariția bruscă a pustulelor și a inflamației sistemice.

·                            Psoriazisul Palmoplantar: Această genă joacă un rol crucial în localizările de la nivelul palmelor și tălpilor, unde pielea este mai groasă și inflamația mai persistentă.

3. Interacțiunea dintre Genetică și Mediu

A avea o mutație a genei CARD14 nu înseamnă automat că vei fi bolnav toată viața.

În contextul epigeneticii (discutată în capitolul anterior), genetica reprezintă doar „încărcarea armei”, în timp ce factorii de mediu sunt cei care „apasă trăgaciul”.

·                            Triggeri specifici: Infecțiile (în special cele respiratorii), stresul psihic intens și anumite medicamente acționează asupra genei CARD14, amplificând răspunsul inflamator exagerat.

4. Importanța cunoașterii în 2026

Identificarea rolului CARD14 a permis medicinii moderne să dezvolte terapii mai precise. Înțelegând că problema pleacă de la o cale de semnalizare hiperactivă (NF-κB), tratamentele noi (inclusiv nutraceuticele imunomodulatoare) încearcă să „reducă volumul” acestui semnal inflamator, ajutând pielea să revină la un ritm de regenerare normal.

Concluzie: Gena CARD14 explică de ce unii pacienți au forme de psoriazis mult mai agresive sau rezistente la tratamentele clasice. Această predispoziție genetică amplifică inflamația, însă prin gestionarea factorilor externi și utilizarea unor soluții țintite, putem calma acest „motor” genetic și obține o remisie stabilă.

În studiul geneticii psoriazisului, complexul HLA (Human Leukocyte Antigen) reprezintă unul dintre cei mai importanți piloni. Dintre toate variantele sale, markerul HLA-Cw6 este cel mai puternic asociat cu riscul de a dezvolta boala, oferind indicii prețioase despre modul în care va evolua psoriazisul la un anumit pacient.

1. Ce sunt Antigenele HLA?

Acestea sunt proteine situate pe suprafața majorității celulelor din corp, funcționând ca un „buletin de identitate” biologic. Rolul lor principal este să ajute sistemul imunitar să facă distincția între:

·                            Propriul organism: Celulele sănătoase care trebuie protejate.

·                            Elemente străine: Virusuri, bacterii sau celule tumorale care trebuie atacate.

În psoriazis, prezența variantei HLA-Cw6 induce o eroare în acest proces de recunoaștere, determinând sistemul imunitar să atace celulele pielii (keratinocitele).

2. Psoriazisul de Tip I și HLA-Cw6

Prezența acestui marker definește, de regulă, ceea ce numim Psoriazis de Tip I, caracterizat prin:

·                            Debut timpuriu: Apare de obicei înainte de vârsta de 40 de ani (frecvent în adolescență sau în jurul vârstei de 20 de ani).

·                            Componentă ereditară puternică: Pacienții au aproape întotdeauna rude de gradul I afectate.

·                            Severitate crescută: Această formă tinde să fie mai extinsă, afectând frecvent trunchiul și membrele.

·                            Manifestări specifice: Este puternic asociat cu psoriazisul gutat (în picături) și cu o sensibilitate mare la traumatisme (fenomenul Koebner).

3. Importanța Clinică și Prognosticul în 2026

Identificarea markerului HLA-Cw6 nu este doar un exercițiu de laborator, ci are o utilitate practică majoră:

·                            Predictor de severitate: Persoanele pozitive pentru HLA-Cw6 au un risc mai mare de a dezvolta forme persistente și de a prezenta un debut precoce al artritei psoriazice.

·                            Personalizarea tratamentului: Studiile actuale confirmă că pacienții HLA-Cw6 pozitivi răspund mult mai bine la anumite terapii biologice (precum inhibitorii de IL-12/23 – Ustekinumab) comparativ cu pacienții negativi.

·                            Acuratețea monitorizării: Deși nu toți pacienții cu psoriazis au acest marker, prezența lui ajută medicii să anticipeze evoluția bolii și să intervină mai agresiv de la început pentru a preveni complicațiile.

Concluzie: Antigenul HLA-Cw6 este „busola” genetică a psoriazisului de tip I. Cunoașterea acestui profil genetic permite trecerea de la un tratament general la o medicină de precizie, în care terapia este aleasă în funcție de amprenta biologică a fiecărui bolnav.

Cap. 24: Ereditatea și Predispoziția Genetică în Psoriazis

Ereditatea reprezintă unul dintre cei mai importanți factori în apariția psoriazisului, însă este esențial să înțelegem că nu moștenim leziunile de pe piele, ci o vulnerabilitate genetică. În anul 2026, studiile confirmă că psoriazisul este o boală poligenică (implică mai multe gene) și multifactorială.

1. Rolul Eredității în cifre

Genetica stabilește probabilitatea de a dezvolta boala pe parcursul vieții:

·                            Fără antecedente familiale: Riscul este de aproximativ 2-4%.

·                            Un singur părinte afectat: Riscul copilului crește la aproximativ 14-28%.

·                            Ambii părinți afectați: Riscul crește semnificativ, ajungând până la 41-65%.

2. Ce înseamnă, de fapt, „Predispoziția”?

A avea genele psoriazisului (precum markerul HLA-Cw6) nu este o certitudine că vei manifesta boala. Predispoziția reprezintă un „teren propice” sau o bază genetică pe care se pot grefa factorii declanșatori.

·                            Vulnerabilitatea imunitară: Genele moștenite dictează modul în care sistemul imunitar reacționează la stres, infecții sau traume. La o persoană predispusă, sistemul imunitar este „setat” să atace celulele pielii (keratinocitele) mult mai ușor decât la o persoană fără acest bagaj genetic.

·                            Mutațiile specifice: Genele afectează bariera de protecție a pielii și modul în care celulele T comunică între ele, ducând la inflamația cronică.

3. Interacțiunea dintre Moștenire și Mediu

În medicina modernă a anului 2026, conceptul de predispoziție este indisolubil legat de factorii externi care „activează” genele:

·                            Factori Activatori: Stresul intens, infecțiile streptococice (faringite), obezitatea, fumatul și anumite medicamente acționează ca un întrerupător pentru genele moștenite.

·                            Fenomenul Koebner: Persoanele cu predispoziție ereditară sunt mult mai predispuse să dezvolte leziuni noi în locurile unde pielea a suferit o tăietură sau o arsură.

4. O Perspectivă Pozitivă

Faptul că există o predispoziție ereditară nu înseamnă lipsa controlului. Prin gestionarea factorilor de mediu — nutriție corectă, controlul microbiomului și reducerea stresului — putem menține aceste gene „adormite” (stare de remisie), prevenind manifestarea lor clinică chiar și atunci când terenul genetic este prezent.

Concluzie: Ereditatea este fundația, dar stilul de viață este arhitectul sănătății noastre. Înțelegerea riscului familial ne permite să fim mai vigilenți și să adoptăm măsuri preventive timpurii, protejând astfel generațiile următoare.

În anul 2026, studiile de psiho-dermatologie confirmă că stresul este unul dintre cei mai puternici factori declanșatori ai psoriazisului. Relația dintre starea emoțională și piele este circulară: stresul psihic provoacă erupții cutanate, iar vizibilitatea bolii generează, la rândul ei, anxietate și stres social, creând un cerc vicios dificil de rupt fără o strategie adecvată.

1. Relația Biologică Stres-Psoriazis

Atunci când suntem stresați, organismul eliberează hormoni precum cortizolul și adrenalina, care activează direct sistemul imunitar. La pacienții cu psoriazis, acest semnal de alarmă determină celulele T să atace pielea cu o intensitate sporită, ducând la extinderea leziunilor și la apariția pruritului (mâncărimii) sever.

2. Tehnici de Gestionare a Stresului în 2026

Pentru a stabiliza boala, pacientul trebuie să adopte mecanisme de autoreglare emoțională:

·                            Psihoterapia și Consilierea: Terapia Cognitiv-Comportamentală (TCC) și grupurile de suport sunt esențiale pentru a gestiona impactul emoțional, depresia și stigmatizarea socială asociate bolii.

·                            Practici de Relaxare Profundă: Meditația de tip Mindfulness, yoga și tehnicile de respirație controlată (respirația diafragmatică) ajută la scăderea inflamației prin calmarea sistemului nervos central.

·                            Somnul Reparator: Lipsa somnului (insomnia) perturbă regenerarea celulară și crește nivelul de citokine pro-inflamatorii. Un somn de 7-8 ore este „tratament” natural pentru refacerea barierei cutanate.

3. Stilul de Viață ca Scut Anti-Stres

Un organism echilibrat fizic rezistă mult mai bine presiunii psihice:

·                            Eliminarea Neuro-toxinelor: Fumatul și alcoolul nu sunt doar substanțe iritante pentru piele, ci și factori care cresc nivelul de anxietate și stres oxidativ în celule.

·                            Controlul Greutății: Excesul de greutate pune o presiune fizică și inflamatorie suplimentară asupra corpului, agravând stresul sistemic.

·                            Hidratarea și Îngrijirea Blândă: Menținerea pielii hidratate reduce disconfortul fizic (senzația de arsură sau strângere), ceea ce scade nivelul de iritabilitate al pacientului.

4. Abordarea Integrată

Eficiența tratamentelor biologice sau naturale crește considerabil atunci când pacientul învață să își gestioneze emoțiile. În 2026, succesul terapeutic este definit nu doar de o piele curată, ci și de un echilibru psihic stabil.

Concluzia Ghidului: Gestionarea stresului înseamnă recâștigarea controlului asupra propriei vieți. Prin ruperea cercului vicios „stres-boală-stres”, pacientul oferă sistemului imunitar șansa de a intra într-o stare de calm, favorizând remisia de lungă durată a psoriazisului.

Cap. 26: Rolul Microbiomului în transformarea alimentelor

În anul 2026, înțelegem că digestia nu este completă fără intervenția microbiomului intestinal. Acesta reprezintă ecosistemul complex de microorganisme care transformă resturile alimentare pe care enzimele noastre umane nu le pot procesa, transformându-le în molecule vitale pentru sănătatea pielii și a sistemului imunitar.

1. Funcția Metabolică și Digestivă

Microbiomul acționează ca un laborator biochimic de înaltă precizie:

·                            Fermentarea Fibrelor: Bacteriile benefice descompun fibrele și carbohidrații complecși nedigerabili, producând Acizi Grași cu Lanț Scurt (AGLSC), precum acetatul, propionatul și, cel mai important, butiratul. Acesta din urmă hrănește celulele colonului și are un puternic efect antiinflamator sistemic.

·                            Descompunerea Nutrienților: Ajută la finalizarea digestiei proteinelor și carbohidraților complecși, asigurând o utilizare eficientă a resurselor alimentare.

·                            Sinteza Vitaminelor: Microbiomul este o „fabrică” internă de vitamine. Anumite tulpini (precum E. coli benefică) produc vitamina K, esențială pentru coagulare, și vitamine din complexul B (B12, folat, biotină), cruciale pentru regenerarea pielii.

2. Protecția Barierei și Modularea Imunitară

Pentru bolnavul de psoriazis, integritatea peretelui intestinal este linia de apărare principală:

·                            Efectul de barieră: Bacteriile bune ocupă receptorii intestinali, competiționând cu agenții patogeni pentru nutrienți și blocând astfel colonizarea cu bacterii dăunătoare.

·                            Educarea Imunității: Microbiomul „antrenează” sistemul imunitar să facă distincția între substanțele inofensive și amenințări. Un microbiom echilibrat menține bariera intestinală etanșă, prevenind trecerea toxinelor în sânge (sindromul de intestin permeabil).

3. Influența asupra Metabolismului și Energiei

·                            Extracția Calorică: Compoziția microbiomului influențează eficiența cu care extragem caloriile din alimente, având un impact direct asupra greutății corporale.

·                            Echilibrul Metabolic: Dezechilibrele bacteriene (disbioza) sunt direct legate de rezistența la insulină, obezitate și sindrom metabolic — toate fiind comorbidități frecvente care agravează psoriazisul.

4. Cum susținem un Microbiom Sănătos în 2026?

Succesul terapeutic depinde de diversitatea alimentară:

·                            Alimente pro-microbiom: Dietă bogată în fibre (prebiotice), fructe, legume colorate, cereale integrale și alimente fermentate natural (iaurt, kefir, varză murată).

·                            Factori distructivi: Alimentele ultraprocesate, zaharurile rafinate, excesul de carne roșie și utilizarea abuzivă a antibioticelor distrug diversitatea bacteriană, declanșând inflamația care se manifestă ulterior pe piele.

Concluzia Ghidului: Microbiomul este puntea de legătură dintre ce mâncăm și cum arată pielea noastră. Un microbiom sănătos transformă hrana în „medicină” antiinflamatoare, în timp ce un microbiom degradat transformă alimentele în semnale de atac pentru sistemul imunitar

Procesul prin care alimentele sunt transformate în nutrienți este un mecanism complex, atât mecanic, cât și chimic. Pentru pacientul cu psoriazis, o digestie incompletă poate însemna pătrunderea unor molecule mari, nedigerate, în fluxul sanguin, declanșând reacții imunitare care întrețin leziunile pielii.

1. Etapele Fundamentale ale Digestiei

·                            Cavitatea Bucală (Prima barieră):

o                                               Mestecarea: Dintele fragmentează alimentele, mărind suprafața de contact pentru enzime.

o                                               Saliva: Conține amilază salivară, care inițiază imediat descompunerea carbohidraților complecși (amidonul) în zaharuri simple.

·                            Stomacul (Transformarea chimică):

o                                               Alimentele sunt amestecate cu acid gastric și enzime specifice, precum pepsina, care începe scindarea proteinelor în fragmente mai mici numite peptide. Rezultatul este o pastă semilichidă (chimus) pregătită pentru intestinul subțire.

·                            Intestinul Subțire (Centrul absorbției):

o                                               Aici are loc cea mai importantă parte a procesului. Enzimele pancreatice (lipaza pentru grăsimi, amilaza pentru carbohidrați și proteazele pentru proteine) finalizează descompunerea în unități absorbabile: acizi grași, glucoză și aminoacizi.

o                                               Bila: Produsă de ficat, aceasta emulsionează grăsimile, facilitând acțiunea lipazei.

o                                               Vilii intestinali: Prin aceștia, nutrienții trec în sânge pentru a fi transportați la celule.

·                            Intestinul Gros (Colonul și Microbiomul):

o                                               Apa este extrasă, iar resturile nedigerate (în special fibrele) sunt preluate de bacteriile intestinale. Acestea fermentează fibrele, producând acizi grași cu lanț scurt (SCFA) și vitamine esențiale (precum vitamina K și biotina), esențiale pentru sănătatea pielii.

2. Tabelul Nutrienților și Enzimelor Cheie

3. Relevanța pentru Psoriazis în 2026

Dacă oricare dintre aceste etape este deficitară — fie din cauza masticației insuficiente, a lipsei de enzime sau a unei disfuncții biliare — resturile alimentare pot produce procese de putrefacție sau fermentație excesivă în intestin. Aceste resturi toxice pot traversa bariera intestinală (fenomenul de „intestini permeabil”), activând sistemul imunitar care va răspunde prin inflamația cutanată specifică psoriazisului.

Concluzia Ghidului: O digestie sănătoasă începe cu o masticație corectă și se finalizează cu un microbiom echilibrat. Înțelegerea acestui lanț de transformări ne ajută să vedem alimentul nu doar ca pe o plăcere culinară, ci ca pe „materia primă” pentru o piele sănătoasă.

În medicina anului 2026, dieta nu mai este privită doar ca un aport de calorii, ci ca un „combustibil” pentru ecosistemul nostru bacterian. Alimentele pe care le alegem pot fi fie aliați care hrănesc bacteriile antiinflamatoare, fie inamici care favorizează disbioza și, implicit, exacerbarea psoriazisului.

1. Aliații Microbiomului: Probiotice și Prebiotice

Pentru a menține o piele sănătoasă, trebuie să oferim intestinului atât bacterii vii, cât și „hrana” necesară dezvoltării acestora.

·                            Alimente Fermentate (Probiotice): Acestea aduc un aport direct de culturi bacteriene vii.

o                                               Exemple: Iaurt natural (fără zahăr), kefir, varză murată (preparată prin fermentație naturală, nu în oțet), kimchi, miso, tempeh și kombucha.

·                            Fibre Vegetale (Prebiotice): Reprezintă „hrana” bacteriilor benefice. Fără ele, probioticele nu pot supraviețui.

o                                               Legume: Usturoi, ceapă, praz, sparanghel, broccoli, anghinare.

o                                               Fructe: Banane (mai ales cele verzi), mere, fructe de pădure.

o                                               Leguminoase și Cereale: Linte, năut, fasole, ovăz integral.

o                                               Semințe și Nuci: Sursă de fibre și grăsimi sănătoase.

·                            Polifenolii: Compuși antioxidanți care stimulează selectiv bacteriile bune. Se găsesc în ceaiul verde, cacao pură și fructele de pădure de culoare închisă.

2. Inamicii Microbiomului: Factorii de Disbioză

Anumite alimente și substanțe distrug diversitatea microbiană și cresc permeabilitatea intestinală:

·                            Alimente Ultraprocesate: Mezelurile, chipsurile, supele la plic, produsele de patiserie și fast-food-ul conțin aditivi și conservanți care „sterilizează” flora intestinală benefică.

·                            Zahărul și Îndulcitorii Artificiali: Zahărul rafinat hrănește fungii (precum Candida) și bacteriile patogene, în timp ce îndulcitorii artificiali (aspartam, zaharina) pot altera profund compoziția microbiomului.

·                            Grăsimile Saturate și Trans: Consumul excesiv de carne roșie grasă și prăjeli promovează un mediu intestinal pro-inflamator.

·                            Alcoolul: Acționează ca un solvent asupra barierei intestinale, permițând toxinelor să treacă în sânge și să declanșeze erupții cutanate.

·                            Abuzul de Antibiotice: Distrug neselectiv întreg ecosistemul intestinal. Utilizarea lor trebuie să fie strict justificată medical și întotdeauna însoțită de suport probiotic.

3. Recomandări Strategice în 2026

Pentru a opri extinderea psoriazisului, adoptați următoarele reguli:

1.                         Regula Diversității: Consumați cel puțin 30 de tipuri diferite de plante pe săptămână pentru a asigura o floră intestinală variată.

2.                         Modelul Mediteraneean: Prioritizați uleiul de măsline, peștele, legumele și fructele proaspete.

3.                         Tranzitul Regulat: Un intestin leneș permite reabsorbția toxinelor. Fibrele și hidratarea sunt esențiale pentru eliminarea zilnică a reziduurilor.

4.                         Simplitatea: Alegeți alimente în forma lor cât mai naturală (neprocesate).

Concluzia Ghidului: Microbiomul tău este reflectarea farfuriei tale. Prin alegerea unor alimente vii și integrale, transformi intestinul într-un scut protector care reduce inflamația și sprijină regenerarea sănătoasă a pielii.

În medicina anului 2026, microbiomul nu mai este considerat doar un adjuvant al digestiei, ci un veritabil „centru de comandă” al sistemului imunitar. Pentru bolnavul de psoriazis, echilibrul acestei populații microbiene dictează frecvența și intensitatea puseurilor inflamatorii.

1. Ce este Microbiomul și de ce contează?

Microbiomul reprezintă totalitatea microorganismelor (bacterii, virusuri, fungi) care coabitează cu noi. Cel mai dens și influent ecosistem se află în intestinul gros.

·                            Amprentă Digitală Biologică: Microbiomul fiecărei persoane este unic și este modelat constant de dietă, stres, mediu și medicamente.

·                            Organ Imunitar: Aproximativ 70-80% din celulele sistemului imunitar se află în intestin, fiind într-un dialog permanent cu microbiomul.

2. Mecanismele de Modulare Imunitară

Un microbiom sănătos (starea de eubioză) menține inflamația sub control prin:

·                            Antrenarea Toleranței: Învață sistemul imunitar să nu atace celulele proprii (cum sunt cele ale pielii).

·                            Producția de Metaboliți Antiinflamatori: Descompunerea fibrelor generează acizi grași cu lanț scurt (precum butiratul), care au un efect direct de „calmare” a răspunsului imun exagerat.

·                            Competiția pentru Resurse: Bacteriile benefice ocupă spațiul de pe pereții intestinali, împiedicând dezvoltarea agenților patogeni care ar putea declanșa inflamația.

3. Pericolul Disbiozei și al „Intestinului Permeabil” (Leaky Gut)

Atunci când echilibrul este rupt (starea de disbioză), bariera intestinală se deteriorează:

·                            Permeabilitatea Crescută: Peretele intestinal devine „poros”, permițând fragmentelor bacteriene, toxinelor și particulelor alimentare nedigerate să treacă în fluxul sanguin.

·                            Activarea Sistemică: Odată ajunse în sânge, aceste substanțe sunt identificate ca „inamici”, declanșând o reacție imunitară agresivă care, la persoanele predispuse genetic, se manifestă prin plăci de psoriazis pe piele.

4. Strategii de Gestionare în 2026

Controlul microbiomului este o verigă esențială în tratarea cauzelor interne ale psoriazisului:

·                            Nutriția de Precizie: O dietă bogată în prebiotice (hrană pentru bacterii) și fibre vegetale diversificate.

·                            Suportul Probiotic: Utilizarea de tulpini bacteriene specifice, capabile să refacă bariera intestinală și să reducă inflamația sistemică.

·                            Monitorizarea Avansată: Testarea microbiomului intestinal a devenit o procedură standard pentru a identifica dezechilibrele specifice și a personaliza intervenția nutrițională.

Concluzia Ghidului: Pentru bolnavul de psoriazis, vindecarea pielii trece prin intestin. Menținerea unei flore microbiene echilibrate este cea mai eficientă metodă de a „educa” sistemul imunitar să înceteze atacul asupra pielii și să revină la o stare de toleranță și calm.

În anul 2026, cercetările confirmă că psoriazisul nu este doar o eroare genetică, ci și o consecință a disbiozei — un dezechilibru profund al ecosistemului de microorganisme din corpul nostru. Această stare de dizarmonie bacteriană alimentează inflamația și dictează severitatea simptomelor cutante.

1. Ce este Disbioza în contextul Psoriazisului?

Disbioza reprezintă ruperea echilibrului dintre bacteriile benefice (protectoare) și cele potențial patogene (agresoare). La pacienții cu psoriazis, acest fenomen se manifestă prin:

·                            Scăderea Diversității: Un număr mai mic de specii bacteriene diferite, ceea ce fragilizează reziliența sistemului imunitar.

·                            Pierderea bacteriilor antiinflamatoare: Reducerea populațiilor de bacterii care produc metaboliți protectori (cum este butiratul).

·                            Proliferarea patogenilor: Creșterea bacteriilor care secretă toxine și molecule pro-inflamatorii.

2. Mecanismul de Agravare: De la Intestin la Piele

Disbioza nu rămâne localizată în intestin; ea are un impact sistemic prin următoarele procese:

·                            Sindromul de Intestin Permeabil: Dezechilibrul bacterian deteriorează „bariera” intestinală. Această porozitate permite fragmentelor bacteriene și endotoxinelor să treacă în sânge.

·                            Exacerbarea Inflamației: Odată ajunse în circulație, aceste molecule activează sistemul imunitar la distanță, declanșând sau agravând plăcile de psoriazis de pe piele.

·                            Corelația cu Severitatea: Studiile anului 2026 demonstrează că, cu cât disbioza este mai pronunțată, cu atât scorul de severitate al psoriazisului (PASI) este mai ridicat.

3. Dubla Disbioză: Intestinală și Cutanată

Pacientul cu psoriazis se confruntă cu un dezechilibru pe două fronturi:

·                            Microbiomul Intestinal: Motorul intern al inflamației autoimune.

·                            Microbiomul Cutanat: Pe pielea afectată de psoriazis, echilibrul microbian este alterat. Lipsa diversității de pe suprafața pielii face ca leziunile să fie mai vulnerabile la suprainfecții și mai rezistente la tratamentele topice (unguente).

4. Implicații Terapeutice în 2026

Înțelegerea disbiozei schimbă modul în care tratăm boala:

·                            Dincolo de Genetică: Deși nu putem schimba genele, putem corecta disbioza.

·                            Abordare Dinamică: Tratamentul trebuie să vizeze refacerea diversității bacteriene prin nutriție specifică, probiotice de ultimă generație și evitarea factorilor care distrug flora (stres, antibiotice inutile, alimente procesate).

Concluzia Ghidului: Disbioza nu este doar un simptom secundar, ci un factor activ care întreține psoriazisul. Corectarea acestui dezechilibru prin metode naturale și dietă reprezintă cheia pentru a „liniști” sistemul imunitar și a obține o piele curată pe termen lung.

În anul 2026, știm că nu doar bacteriile în sine contează, ci mai ales „reziduurile” și substanțele pe care acestea le produc, numite metaboliți. Acești compuși chimici funcționează ca mesageri care pot fie să repare, fie să distrugă bariera intestinală, influențând direct severitatea psoriazisului.

1. Ce sunt metaboliții microbiomului?

Metaboliții sunt molecule bioactive (acizi, vitamine, compuși organici) rezultate în urma procesării alimentelor de către microorganisme.

·                            Metaboliți Benefici (SCFA): Precum butiratul, care hrănesc celulele intestinale și „sigilează” peretele intestinal.

·                            Metaboliți Toxici: Rezultați din putrefacția proteinelor sau dezechilibre bacteriene, care atacă joncțiunile dintre celulele intestinale.

2. Mecanismul „Intestinului Permeabil” (Leaky Gut)

La pacienții cu psoriazis, disbioza duce la o producție scăzută de metaboliți buni și o creștere a celor dăunători. Acest dezechilibru afectează proteinele de sigilare (precum claudina-3 și zonulina), creând „breșe” în peretele intestinal.

·                            Infiltrarea în sânge: Prin aceste breșe, componente bacteriene agresive (precum LPS – lipopolizaharide) și metaboliți toxici pătrund în fluxul sanguin.

·                            Activarea Sistemică: Odată ajunși în circulație, acești factori declanșează celulele T și cascada inflamatorie care hrănește plăcile de psoriazis de pe piele.

3. Metaboliții „Inamici” și Efectele Lor

Cercetările anului 2026 identifică trei grupuri principale de metaboliți dăunători în psoriazis:

·                            Fenolul și p-Crezolul: Rezultă din descompunerea incompletă a aminoacizilor. Nivelurile lor ridicate în sânge sunt direct corelate cu o barieră a pielii fragilizată și o hidratare deficitară.

·                            Derivații de Indol (I3S): Aceștia activează receptori specifici (AHR) care promovează răspunsul imun de tip Th17, motorul principal al inflamației psoriazice.

·                            TMAO: Un metabolit asociat adesea cu consumul excesiv de carne roșie, care deteriorează bariera intestinală și crește riscul cardiovascular la bolnavii cu psoriazis.

4. Importanța Acizilor Biliari

În psoriazis, se observă adesea o alterare a acizilor biliari secundari. Aceștia nu mai reușesc să emulsioneze corect grăsimile și să mențină echilibrul imunitar, contribuind la un cerc vicios al inflamației.

5. Implicații Terapeutice în 2026

Recuperarea barierei intestinale este prioritară pentru oprirea „bombardamentului” cu metaboliți toxici:

·                            Repararea Barierei: Utilizarea nutraceuticelor, a prebioticelor și a dietei mediteraneene pentru a crește producția de SCFA (acizi grași benefici).

·                            Neutralizarea Toxinelor: Consumul de antioxidanți precum resveratrolul și plante medicinale specifice care ajută la restabilirea echilibrului microbian.

·                            Restabilirea Fluxului Biliar: Susținerea funcției hepatice pentru un metabolism corect al grăsimilor și metaboliților.

Concluzia Ghidului: Psoriazisul nu se vindecă doar la suprafață. Prin reducerea producției de metaboliți toxici și întărirea barierei intestinale, tăiem „sursa de alimentare” a inflamației sistemice, permițând pielii să se refacă natural.

Cap. 32: Efectele terapeutice ale nutraceuticelor Deniplant asupra microbiomului

Maior (r) Gheorghe GIURGIU

Centrul Medical Deniplant-Aide Sante, Biomedicină, București, România

deniplant@gmail.com; Telefon: +40 744 827 881

https://orcid.org/0000-0002-5449-2712

Prof. dr. med. Manole COJOCARU

Academia Oamenilor de Știință din România

Universitatea Titu Maiorescu, Facultatea de Medicină, București, România

cojocaru.manole@gmail.com; Telefon: +40 723 326 663

https://orcid.org/0000-0002-7192-7490

Context: Un număr tot mai mare de dovezi evidențiază faptul că disbioza intestinală este asociată cu dezvoltarea psoriazisului. Axa intestin-piele este conceptul inovator al interacțiunii dintre bolile de piele și microbiom prin mediatori inflamatori, metaboliți și bariera intestinală. Microbiomul intestinal afectează homeostazia pielii prin influența sa asupra căilor de semnalizare care coordonează diferențierea epidermică.

Obiectivul acestui studiu a fost de a sintetiza datele actuale despre modulatorul natural Deniplant al microbiomului intestinal la pacienții cu psoriazis.

Materiale și metode: Toate studiile au confirmat asocierea psoriazisului cu disbioza microbiotei intestinale. Descriem progresele recente privind interacțiunea dintre microbiota intestinală și piele. Astfel, microbiomul poate fi considerat o țintă terapeutică eficientă pentru tratarea acestei afecțiuni.

Rezultate: Această prezentare oferă un studiu sistematic detaliat și cuprinzător privind microbiomul intestinal la pacienții cu psoriazis. Aceste rezultate sunt susținute de observații clinice bazate pe o serie de cazuri care arată ameliorarea leziunilor cutanate psoriazice după modulatorul natural Deniplant. Încă nu este clar dacă psoriazisul este un efect sau o cauză a dezechilibrului observat între microbii benefici și cei patogeni. În acest context, studiul oferă rezultate foarte interesante, arătând modificări semnificativ mai mari în microbiomul intestinal al pacienților cu psoriazis tratați cu modulator natural Deniplant.

Concluzie Există o asociere semnificativă între modificările compoziției microbiene intestinale și psoriazis. Disbioza intestinală este o stare de dezechilibru al microbiomului intestinal care, în cele din urmă, are un impact negativ asupra funcției și integrității pielii. Modulatorul natural Deniplant este o strategie terapeutică potențială la pacienții cu psoriazis.

Cuvinte cheie: disbioză, microbiom, psoriazis, axa intestin-piele, barieră intestinală, nutraceutice Deniplant

Psoriazisul este o afecțiune inflamatorie cutanată frecventă, care afectează aproximativ 3% din populația mondială. Psoriazisul este o boală inflamatorie cronică a pielii asociată cu hiperplazia keratinocitelor epidermice și supraactivarea celulelor imune epidermice. Majoritatea cazurilor de psoriazis implică psoriazis în plăci cronice (denumit psoriazis vulgar). Etiologia psoriazisului este multifactorială și implică interacțiunea factorilor genetici și de mediu care exacerbează răspunsurile imune înnăscute și adaptive. Compozițiile microbiomului local al pielii și al intestinului sunt legate de modularea inflamației și a severității bolii în psoriazis.

Dovezile privind disbioza ca sursă de patologie a bolii sunt bine documentate în afecțiunile inflamatorii ale pielii, cum ar fi psoriazisul (1).

În ultimii ani, un număr tot mai mare de studii observaționale au relevat o asociere între compoziția microbiotei intestinale și pacienții cu psoriazis. Microbiomul este strâns legat de dezvoltarea psoriazisului, servind atât ca o cauză potențială, cât și ca o consecință a procesului psoriazic.

Modificările microbiotei intestinale pot altera permeabilitatea intestinală, ducând la translocarea metaboliților bacterieni în fluxul sanguin, modulând ulterior răspunsul imun al gazdei.

Un volum tot mai mare de literatură sugerează un rol crucial al microbiomului intestinal în modularea bolii inflamatorii sistemice (2,3).

Psoriazisul este o boală inflamatorie sistemică cronică, iar patogeneza sa este legată de interacțiunea dintre susceptibilitatea genetică, răspunsul imun și factorii declanșatori de mediu, cum ar fi dieta, nivelul de stres, rutina de îngrijire a pielii etc. (4).

Nutriția joacă un rol important în dezvoltarea psoriazisului și poate modula microbiota și compoziția microbiomului. Alegerile alimentare corecte pot avea un rol crucial în patogeneza psoriazisului. Stilul de viață și obiceiurile alimentare ar putea fi legate de incidența și severitatea psoriazisului (5,6).

În ultimii ani, a existat un interes crescut în rândul cercetătorilor în domeniul psoriazisului pentru explorarea modului în care tratamentele pentru psoriazis afectează pielea și microbiomul intestinal.

Tratamentul pacienților cu psoriazis necesită o abordare multidisciplinară nu numai pentru ameliorarea simptomelor cutanate, ci și pentru gestionarea comorbidităților metabolice, nutriționale și socio-psihologice care sunt adesea asociate cu această boală (7).

Axa intestin-piele este conceptul nou al interacțiunii dintre bolile de piele și microbiom prin mediatori inflamatori, metaboliți și bariera intestinală.

Microbiota pielii dereglată poate deveni o nouă țintă terapeutică la pacienții cu psoriazis. Psoriazisul este o boală de piele frecventă, cu inflamație cronică și o etiologie complexă (8).

Asocierea dintre intestin și piele este puternică și bidirecțională, iar sănătatea gastrointestinală este asociată cu homeostazia pielii. Dovezile tot mai numeroase arată existența axei intestin-piele și că un microbiom intestinal dezechilibrat poate induce boli inflamatorii ale pielii (9).

Microbiomul intestinal poate media interacțiunea între sistemul imunitar și sistemul nervos prin secreția de neurotransmițători în psoriazis. Conceptul de „axă piele-intestin” oferă o nouă perspectivă pentru investigarea asocierii dintre microbiota intestinală și piele. Aceasta oferă o abordare fezabilă pentru îmbunătățirea afecțiunilor pielii, prin modularea microbiotei intestinale (10). Au fost selectate mai multe tipuri de neurotransmițători secretați de microbii intestinali pentru a investiga funcția lor potențială în psoriazis. Intervențiile mediate de microbiom ar putea fi concepute pentru a manipula aceste ținte pentru tratamentul psoriazisului. În plus, studiile au descoperit, de asemenea, că o legătură importantă între stările emoționale și afecțiunile inflamatorii ale pielii poate fi reglată de bacteriile din tractul gastrointestinal (11).

Printr-o analiză extinsă a literaturii de specialitate, ne propunem să discutăm despre microbiota pielii și a intestinului și să redefinim rolul acestora în patogeneza psoriazisului (12,13).

În ultimii ani, au existat rapoarte despre o incidență și prevalență crescândă a psoriazisului. Inflamația subclinică a intestinului și disfuncția barierei intestinale raportate la pacienții cu psoriazis au dat naștere conceptului de axă intestin-piele.

Un număr tot mai mare de dovezi indică faptul că microbiota intestinală are un rol esențial în reglarea metabolismului, a sistemului imunitar și a permeabilității intestinale (14).

Cu ajutorul mărcii Deniplant, Gheorghe Giurgiu a dezvoltat mai multe nutraceutice pentru psoriazis, care acționează ca imunomodulatori ai microbiomului uman. Prin urmare, este crucial să înțelegem impactul nutraceuticelor asupra microbiotei pielii psoriazice, despre care se crede că este perturbată. Studiul nostru oferă informații despre microbiota pielii în psoriazis și despre modul în care aceasta este modulată de nutraceutice și dietă.

Toate studiile au confirmat asocierea dintre psoriazis și disbioza microbiotei intestinale. Ceaiul Deniplant previne și tratează cauzele interne care declanșează și întrețin psoriazisul prin modularea naturală a microbiomului intestinal și al pielii.

Eliminarea disbiozei din microbiota intestinală poate preveni și elimina complicațiile cauzate de psoriazis. Aceasta conține plante medicinale cultivate, fructe de pădure și floră, muguri de pomi fructiferi.

Distorsionarea biodiversității și compoziției microbiotei intestinale, cunoscută sub numele de disbioză intestinală, a fost legată de sindromul metabolic, artrita inflamatorie, depresia, bolile cardiovasculare, bolile inflamatorii intestinale, toate fiind comorbidități ale psoriazisului.

Având în vedere existența axei creier-intestin-piele, este acum clar că microbii intestinali au efecte semnificative asupra psoriazisului. Aceste rezultate sunt susținute de observații clinice bazate pe o serie de cazuri care arată ameliorarea leziunilor cutanate psoriazice după tratamentul cu antibiotice, modularea microbiotei intestinale prin probiotice sau transplant microbian fecal. Am confirmat asocierea dintre psoriazis și disbioza microbiotei intestinale.

Acest studiu oferă o analiză sistematică detaliată și cuprinzătoare a microbiomului intestinal la pacienții cu psoriazis. La pacienții cu psoriazis, compoziția microbiotei intestinale variază în funcție de severitatea și stadiul bolii. Încă nu este clar dacă…

Psoriazisul este un efect sau o cauză a dezechilibrului observat între microbii benefici și cei patogeni.

Se cunosc mult mai puține lucruri despre potențiala relație dintre compoziția microbiomului intestinal și severitatea psoriazisului. Investigațiile preclinice oferă dovezi ale rolului microbiomului intestinal în patogeneza psoriazisului. Aceste rezultate sunt susținute de observații clinice bazate pe o serie de cazuri care arată ameliorarea leziunilor cutanate psoriazice după modularea microbiotei intestinale de către nutraceuticele Deniplant. Alegerile alimentare pot afecta compoziția microbiomului și pot îmbunătăți gradul de severitate al bolii psoriazice.

Deoarece tratamentul Deniplant abordează cauzele interne care declanșează și întrețin boala, fără unguente sau alte medicamente, durata acestuia depinde de cât de repede organismul rezolvă disbioza microbiomului intestinal și poate fi între 4-6 luni. Dacă boala este mai veche, tratamentul poate depăși 12 luni. După vindecarea tuturor leziunilor, au existat pacienți care nu au mai avut niciodată psoriazis, dar au existat și pacienți a căror boală a reapărut după 10-15 ani. Microbiomul este strâns legat de dezvoltarea psoriazisului, servind atât ca o cauză potențială, cât și ca o consecință a procesului psoriazic.

Concluzie

Psoriazisul este o boală dermatologică frecventă și cronică, considerată o tulburare inflamatorie sistemică. Există o asociere semnificativă între modificările compoziției microbiene intestinale și psoriazis. Din păcate, legătura directă dintre microbiota pielii și patogeneza psoriazisului rămâne de stabilit clar. Tratamentul psoriazisului, similar altor boli complexe mediate imun, se limitează la ameliorarea simptomelor, din cauza lipsei unei terapii eficiente. Pe baza acestor descoperiri, tratamentul inflamației pielii cu nutraceutice este favorizat, deoarece gestionarea sa terapeutică este simplă, sigură și ieftină.

Referinte

          1. Sikora M, Stec A, Chrabaszcz M. Gut Microbiome in Psoriasis: An Updated Review. Pathogens. 2020; 9(6): 463.

          2. Hsu DK, Fung MA, Chen HL. Role of skin and gut microbiota in the pathogenesis of psoriasis, an inflammatory skin disease. Medicine in Microecology. 2020; 4: 100016

          3. Shapiro J, Cohen NA, Shalev V, et al. Psoriatic patients have a distinct structural and functional fecal microbiota compared with controls. J. Dermatol. 2019; 46: 595-603.

          4. Huang L, Gao R, Yu N, et al. Dysbiosis of gut microbiota was closely associated with psoriasis. Sci. China Life Sci. 2019; 62: 807-15.

         5. Raut G, Wairkar S. Management of psoriasis with nutraceuticals: An update. Complement Ther Clin Pract. 2018; 31: 25-30.

          6. Damiani G, Bragazzi NL, McCormick TS, et al. Gut microbiota and nutrient interactions with skin in psoriasis: A comprehensive review of animal and human studies. World J Clin Cases. 2020; 8(6): 1002-12.

          7. Chen L, Li J, Zhu W. Skin and Gut Microbiome in Psoriasis: Gaining insight into the pathophysiology of it and finding novel therapeutic strategies. Front. Microbiol. 2020; 11: 589726.

          8. Korneev A, Peshkova M, Koteneva P, et al. Modulation of the skin and gut microbiome by psoriasis treatment: a comprehensive systematic review. Arch Dermatol Res. 2024; 316(7): 374.

Cap. 33: Nutraceuticele – Puntea între Nutriție și Sănătate

În anul 2026, termenul de nutraceutic (derivat din „nutriție” și „farmaceutic”) definește acele alimente sau componente alimentare care oferă beneficii medicale, inclusiv prevenirea și tratarea bolilor. În psoriazis, nutraceuticele nu sunt simple suplimente, ci instrumente biologice care acționează asupra cauzelor interne ale inflamației.

1. Mecanismele de Acțiune în Psoriazis

Nutraceuticele intervin în cascada inflamatorie prin patru căi fundamentale:

·                            Acțiune Antiinflamatoare: Compuși precum Omega-3 (EPA/DHA), curcumina (din turmeric) și resveratrolul blochează direct căile inflamatorii și reduc producția de citokine pro-inflamatorii.

·                            Modulare Imunitară: Vitamina D reglează comportamentul celulelor T, în timp ce probioticele „antrenează” sistemul imunitar prin echilibrarea microbiomului intestinal.

·                            Protecție Antioxidantă: Seleniul, zincul și vitaminele A, C, E neutralizează stresul oxidativ, protejând keratinocitele (celulele pielii) de degradare.

·                            Refacerea Barierei Cutante: Acizii grași esențiali sprijină integritatea structurală a pielii, reducând pierderea de apă și uscăciunea severă.

2. Nutraceutice Cheie în Ediția 2026

1.                         Acizii Grași Omega-3: Esențiali pentru reducerea roșeții și a scuamelor. Se regăsesc în uleiul de pește de mare adâncime sau în uleiul de in.

2.                         Vitamina D: Pilonul central al sănătății pielii; acționează ca un hormon care dictează regenerarea corectă a celulelor.

3.                         Curcumina (Turmeric): Unul dintre cei mai studiați agenți naturali antiinflamatori, eficient în reducerea inflamației de fond.

4.                         Zincul și Seleniul: Minerale critice pentru sistemul de apărare al pielii și pentru sinteza proteinelor.

5.                         Probioticele de generație nouă: Tulpini specifice care refac microbiomul și „sigilează” intestinul permeabil.

6.                         Vitamina A (Beta-caroten): Crucială pentru diferențierea celulară, prevenind formarea straturilor groase de piele moartă.

3. Rolul Terapeutic Integrat

În anumite situații și sub supraveghere specializată, nutraceuticele pot completa sau chiar reduce necesarul de medicamente de sinteză (corticosteroizi, metotrexat). Ele vizează controlul inflamației de fond, ajutând la menținerea perioadelor de remisie și la îmbunătățirea calității vieții prin adresarea aspectelor metabolice ale bolii.

4. Recomandări Importante

·                            Abordare Personalizată: Nu toate nutraceuticele sunt necesare oricărui pacient. Alegerea dozelor și a combinațiilor trebuie făcută în funcție de severitatea bolii și de analizele biochimice.

·                            Consultul de Specialitate: Înainte de a începe administrarea, consultați un medic sau un dietetician pentru a evita interacțiunile cu medicația curentă și pentru a vă asigura că utilizați produse cu biodisponibilitate ridicată.

Concluzia Ghidului: Nutraceuticele reprezintă medicina viitorului în managementul psoriazisului.

Prin transformarea alimentației într-un aliat terapeutic, pacientul trece de la o stare pasivă la una activă, oferind corpului resursele necesare pentru a se vindeca din interior spre exterior.

În anul 2026, nutriția în psoriazis este fundamentată pe principiul antiinflamator. Deoarece psoriazisul este o boală sistemică, alimentele pe care le consumăm funcționează fie ca un „combustibil” pentru inflamație, fie ca un medicament natural care ajută la regenerarea barierei cutante.

1. Aliații Antiinflamatori (Ce să consumăm zilnic)

Obiectivul este furnizarea de nutrienți care calmează sistemul imunitar și hidratează pielea din interior:

·                            Acizi Grași Omega-3: Sunt esențiali pentru reducerea roșeții și a scuamelor. Consumați pește gras (somon sălbatic, sardine, macrou), semințe de in, semințe de chia și nuci românești.

·                            Antioxidanți din Plante: Fructele de pădure, legumele cu frunze verzi și ierburile proaspete (pătrunjel, cimbru, busuioc) neutralizează stresul oxidativ de la nivelul celulelor pielii.

·                            Grăsimi Mononesaturate: Uleiul de măsline extravirgin și avocado sprijină elasticitatea pielii și absorbția vitaminelor liposolubile (A, D, E).

·                            Probiotice Naturale: Iaurtul artizanal, chefirul, kombucha și varza murată (nepasteurizată) sunt vitale pentru menținerea echilibrului microbiomului intestinal, motorul imunității noastre.

2. Declanșatorii Inflamației (Ce să evităm)

Eliminarea acestor alimente poate duce la o ameliorare vizibilă a leziunilor în câteva săptămâni:

·                            Zahărul Rafinat și Dulciurile: Reprezintă principala hrană pentru bacteriile „rele” din intestin și accelerează procesele inflamatorii.

·                            Alimentele Ultraprocesate: Mezelurile, produsele de patiserie, chipsurile și supele la plic conțin aditivi care deteriorează peretele intestinal.

·                            Carnea Roșie și Lactatele Grase: Acestea conțin acid arahidonic și grăsimi saturate care pot exacerba inflamația la persoanele sensibile.

·                            Alcoolul: Este un pro-inflamator major care deshidratează pielea și poate anula efectele tratamentelor medicamentoase sau naturale.

3. Obiectivele Nutriționale în 2026

·                            Managementul Greutății: Celulele adipoase produc citokine inflamatorii. Menținerea unei greutăți optime reduce automat „povara” inflamatorie a corpului.

·                            Etanșarea Intestinală: O dietă bogată în fibre (30-35g/zi) ajută la repararea barierei intestinale, prevenind trecerea toxinelor în sânge.

·                            Hidratarea Biologică: Consumul de apă purificată și infuzii de plante susține eliminarea toxinelor pe cale renală, descărcând pielea de această sarcină.

4. Recomandarea Practică

Adoptați un model alimentar de tip Mediteraneean, adaptat nevoilor individuale. Această dietă a fost demonstrată științific ca fiind cea mai eficientă în reducerea severității psoriazisului (scorul PASI) și în prevenirea comorbidităților cardiovasculare.

La pacienții cu psoriazis, dinamica proteinelor și a enzimelor nu reflectă neapărat o „lipsă” în sensul clasic, ci mai degrabă o disfuncție metabolică și imunitară. În 2026, știm că aceste dezechilibre biochimice susțin inflamația sistemică și influențează modul în care organismul reacționează la hrană și la factorii de stres.

1. Proteine și Enzime cu rol critic în Psoriazis

·                            Proteina C Reactivă (PCR): Este cel mai fidel marker al inflamației sistemice. Nivelurile ridicate de PCR în sânge indică faptul că „focul” inflamației arde în tot corpul, chiar dacă plăcile de pe piele par sub control. O valoare mare a PCR este un semnal de alarmă pentru riscuri cardiovasculare asociate.

·                            Enzima DAO (Diamină Oxidază): Această enzimă este responsabilă de descompunerea histaminei din alimente. Un deficit de DAO (frecvent asociat cu disbioza intestinală) duce la acumularea histaminei, care poate mima sau exacerba mâncărimea și roșeața specifice psoriazisului.

·                            Enzimele Metabolice și Hepatice: Deoarece psoriazisul este frecvent legat de sindromul metabolic și steatoza hepatică (ficat gras), enzimele responsabile de detoxifiere pot fi suprasolicitate sau deficitare. Acest lucru afectează capacitatea corpului de a procesa nutrienții și de a elimina reziduurile toxice.

·                            Proteinele de Semnalizare (Citokinele): În psoriazis, există un exces de proteine pro-inflamatorii (cum ar fi TNF-alfa sau Interleukinele) și o deficiență funcțională a proteinelor care ar trebui să „oprească” răspunsul imun.

2. Ce înseamnă aceste dezechilibre pentru pacient?

·                            Inflamația „Tăcută”: Chiar dacă pielea se curăță, dezechilibrele enzimatice pot menține o inflamație reziduală. Aceasta necesită o abordare care să depășească tratamentul dermatologic, vizând nutriția și sănătatea metabolică.

·                            Axa Intestin-Ficat-Piele: Deficiența de enzime digestive sau de transportori proteici duce la o absorbție defectuoasă a nutrienților, ceea ce privează pielea de elementele necesare regenerării sănătoase.

3. Managementul Holistic în 2026

Pentru a echilibra aceste proteine și enzime, tratamentul modern include:

1.                         Monitorizarea Markerilor: Analize periodice pentru PCR, funcția hepatică și, în cazuri specifice, nivelul de histamină/DAO.

2.                         Controlul Greutății: Reducerea țesutului adipos scade producția de citokine inflamatorii și îmbunătățește activitatea enzimatică generală.

3.                         Suportul Enzimatic Natural: Utilizarea nutraceuticelor și a plantelor medicinale care susțin digestia și funcția hepatică, ajutând la reducerea „încărcăturii” inflamatorii.

4.                         Dieta Specifică: Evitarea alimentelor bogate în histamină și a celor care stresează ficatul (alcool, grăsimi trans, zahăr).

Concluzia Ghidului: Echilibrarea proteinelor și enzimelor este „reglajul fin” necesar pentru o remisie stabilă. În 2026, succesul terapeutic înseamnă nu doar o piele fără leziuni, ci și un profil biochimic optim, unde markerii de inflamație sunt aduși în limite normale prin nutriție, stil de viață și tratament integrat.

În anul 2026, gestionarea psoriazisului recunoaște vitaminele și mineralele nu doar ca suplimente, ci ca modulatori biochimici ai sănătății pielii. Deși suplimentarea orală nu înlocuiește terapia de bază, corectarea deficitelor nutriționale este o etapă obligatorie pentru reducerea inflamației și susținerea regenerării celulare.

1. Vitamine Cheie în Managementul Psoriazisului

·                            Vitamina D („Vitamina Soarelui”):

o                                               Rol: Este cel mai important modulator al sistemului imunitar și al maturării keratinocitelor. În 2026, Vitamina D este utilizată standard în tratamentele topice (creme) pentru a încetini multiplicarea celulară accelerată.

o                                               Suplimentarea orală: Deși dezbătută în trecut, consensul medical actual subliniază că menținerea unui nivel optim de Vitamina D în sânge este crucială. Pacienții cu deficiențe prezintă adesea forme de psoriazis mai agresive și rezistente la tratament.

·                            Vitamina E:

o                                               Rol: Un antioxidant puternic care protejează membranele celulare de stresul oxidativ.

o                                               Beneficii: Ajută la ameliorarea uscăciunii severe a pielii, reduce pruritul (mâncărimea) și sprijină refacerea zonelor sângerânde.

·                            Vitamina A (și Retinoizii):

o                                               Rol: Esențială pentru diferențierea celulară corectă. Ajută la normalizarea procesului de keratinizare (formarea solzilor), fiind un pilon în tratarea formelor pustuloase.

2. Minerale și Micronutrienți Esențiali

·                            Zincul și Seleniul: Aceste minerale sunt fundamentale pentru funcția imunitară și pentru sinteza proteinelor de structură ale pielii. Deficitul de Zinc este adesea asociat cu o vindecare lentă a leziunilor.

·                            Complexul de Vitamine B (B12, Acid Folic): Vitamina B12 și acidul folic sunt implicate în metabolismul homocisteinei; nivelurile optime ajută la reducerea riscului cardiovascular, o comorbiditate majoră în psoriazis.

3. Recomandări Strategice pentru 2026

Pentru un impact real asupra bolii, abordarea trebuie să fie personalizată:

1.                         Analize de Sânge Prealabile: Nu suplimentați „după ureche”. În 2026, se recomandă testarea nivelurilor serice de Vitamina D (25-OH), Zinc și B12 înainte de a începe orice cură.

2.                         Sinergia Nutrițională: Vitaminele și mineralele funcționează mai bine atunci când sunt obținute dintr-o dietă antiinflamatoare (pește gras pentru Omega-3, nuci, semințe, legume verzi).

3.                         Calitatea Suplimentelor: Alegeți forme de nutraceutice cu biodisponibilitate ridicată, care sunt absorbite eficient la nivel intestinal (luând în calcul posibila disbioză discutată în capitolele anterioare).

Concluzia Ghidului: Vitaminele și mineralele reprezintă „materia primă” pentru repararea pielii. Prin corectarea carențelor, oferim organismului instrumentele necesare pentru a scădea intensitatea inflamației și pentru a trece de la o piele solzoasă la una elastică și sănătoasă.

În anul 2026, fitoterapia modernă recunoaște rolul plantelor medicinale nu doar ca remedii tradiționale, ci ca surse complexe de compuși bioactivi care pot modula inflamația și regenerarea cutanată. Utilizarea lor corectă, atât intern cât și extern, susține procesul de vindecare fără a agresa bariera naturală a pielii.

1. Plante pentru Calmare și Regenerare (Uz Extern)

Aceste plante sunt esențiale pentru reducerea disconfortului fizic și estetic al plăcilor:

·                            Gălbenele (Calendula officinalis): Unul dintre cei mai puternici agenți de regenerare celulară. Calmează iritațiile, reduce riscul de infecții fungice secundare și accelerează închiderea fisurilor sângerânde.

·                            Mușețel (Matricaria chamomilla): Bogat în bisabolol, are o acțiune antiinflamatoare profundă, fiind ideal pentru reducerea roșeții și calmarea pruritului (mâncărimii).

·                            Aloe Vera: Gelul său pur oferă o hidratare intensă și vitamine esențiale, fiind o barieră naturală împotriva uscării excesive a pielii afectate.

·                            Coada-șoricelului (Achillea millefolium): Oferă protecție antibacteriană și antiinflamatoare, prevenind suprainfectarea leziunilor deschise.

2. Plante cu Acțiune Sistemică (Uz Intern și Extern)

Acestea vizează cauzele profunde ale bolii și detoxifierea organismului:

·                            Trei-frați-pătați (Viola tricolor): Considerată „perla” dermatologiei naturiste, este utilizată pentru reglarea răspunsului alergic și inflamator în afecțiuni cronice precum psoriazisul și eczemele.

·                            Echinacea (Echinacea purpurea): Acționează ca imunomodulator, ajutând organismul să gestioneze infecțiile care ar putea declanșa noi puseuri de psoriazis.

·                            Rostopască (Chelidonium majus): Susține detoxifierea hepatică și cutanată, fiind utilă în formele de psoriazis rezistente la tratamentele clasice.

3. Plante pentru Detoxifiere Hepatică și Depurativă

Psoriazisul fiind o boală sistemică, curățarea sângelui și susținerea ficatului sunt prioritare în 2026:

·                            Urzică (Urtica dioica): Are proprietăți depurative remarcabile, ajutând la eliminarea toxinelor metabolice din sânge.

·                            Păpădie (Taraxacum officinale): Stimulează fluxul biliar și funcția hepatică, esențiale pentru metabolizarea corectă a grăsimilor și reducerea inflamației.

·                            Coada-calului (Equisetum arvense): Bogată în siliciu, contribuie la remineralizarea organismului și la întărirea structurii de colagen a pielii.

4. Metode de Utilizare în Managementul Psoriazisului

·                            Infuzii și Decocturi: Folosite ca ceaiuri (urzică, păpădie) sau pentru comprese locale calmante (mușețel, gălbenele).

·                            Tincturi și Extracte: Forme concentrate (echinacea, trei-frați-pătați) care pot fi dozate precis pentru efect imunomodulator.

·                            Cataplasme: Aplicarea locală a plantelor macerate pentru a înmuia scuamele groase și a calma inflamația profundă.

Recomandarea Ghidului 2026: Pentru a obține rezultate maxime, plantele medicinale trebuie integrate într-un protocol complet care să includă și un stil de viață sănătos. Utilizarea extractelor de calitate, din surse verificate, asigură prezența principiilor active necesare pentru a „stinge” inflamația din interior spre exterior.

Gemoterapia este o metodă terapeutică modernă care utilizează extracte obținute din țesuturi vegetale aflate în faza de creștere: muguri, mlădițe sau rădăcinuțe (gemoderivate). În contextul anului 2026, gemoterapia este considerată un adjuvant prețios în psoriazis, deoarece acționează profund asupra filtrelor de eliminare a toxinelor din organism.

1. Cum ajută Gemoterapia în Psoriazis?

Spre deosebire de fitoterapia clasică, gemoderivatele conțin informația genetică și principiile active vitale ale plantei în devenire, oferind beneficii specifice:

·                            Detoxifiere Profundă (Drenaj): Stimulează organele de eliminare (ficat, rinichi, intestin) să curețe deșeurile metabolice și toxinele care, altfel, s-ar elimina prin piele sub formă de plăci psoriazice.

·                            Reglare Imunitară: Ajută la modularea răspunsului imun exagerat, reducând agresivitatea sistemului defensiv asupra propriilor celule cutanate.

·                            Regenerare și Cicatrizare: Susține refacerea țesuturilor lezate și îmbunătățește elasticitatea pielii.

2. Gemoderivate Esențiale pentru Psoriazis

·                            Nuc (Juglans regia): Este considerat „regele” gemoterapiei pentru piele. Acționează ca un puternic antiseptic și antiinflamator, fiind indicat în special pentru psoriazisul suprainfectat sau cel cu componentă intestinală (disbioză).

·                            Mesteacăn (Betula verrucosa/pubescens): Un drenor universal excelent. Favorizează eliminarea acidului uric și a toxinelor, curățând organismul „din interior spre exterior”.

·                            Vița-de-vie (Vitis vinifera): Utilizată pentru capacitatea sa de a opri procesele inflamatorii cronice și de a susține regenerarea pielii la nivel microvascular.

·                            Coacăz Negru (Ribes nigrum): (Adăugat pentru eficiența sa în 2026) – Numit și „cortizon natural”, acest gemoderivat reduce inflamația acută fără efectele secundare ale medicamentelor de sinteză.

3. Integrarea în Planul de Tratament

Gemoterapia nu înlocuiește tratamentul de bază, dar îi potențează efectele:

·                            Schema Personalizată: Succesul depinde de o schemă corectă (de exemplu, Nuc dimineața și Mesteacăn seara). Durata curelor este, de regulă, de 2-3 luni.

·                            Calitatea Extractelor: În 2026, se recomandă utilizarea produselor standardizate, obținute prin metode farmaceutice riguroase, pentru a asigura prezența tuturor principiilor active.

·                            Consultul de Specialitate: Este obligatorie recomandarea unui medic dermatolog sau fitoterapeut pentru a evita interacțiunile și a adapta dozele în funcție de severitatea bolii.

Concluzia Ghidului: Gemoterapia oferă pacientului cu psoriazis o metodă blândă, dar extrem de eficientă de „curățenie interioară”. Prin drenarea toxinelor și reglarea imunității la nivel embrionar, gemoderivatele ajută la rărirea puseelor de activitate a bolii și la menținerea unei pieli sănătoase pe termen lung.

În medicina integrativă a anului 2026, fructele de pădure sunt recunoscute drept piloni alimentari în managementul psoriazisului. Bogăția lor în antioxidanți, vitamine (C, A, E) și acizi organici (salicilic, elagic) le transformă în aliați puternici pentru protecția celulară și reducerea inflamației sistemice.

1. Fructe de Pădure Cheie și Beneficiile lor Specifice

·                            Afinele: Reprezintă una dintre cele mai potente surse de antioxidanți din natură. Acestea previn daunele oxidative și îmbătrânirea prematură a țesuturilor, protejând pielea de stresul metabolic.

·                            Aronia: În 2026, aronia este extrem de apreciată pentru concentrația uriașă de polifenoli, care ajută la reglarea răspunsului imun și la reducerea inflamației cronice.

·                            Zmeura și Murele: Conțin acid elagic, un compus cu proprietăți antiinflamatorii dovedite, care protejează celulele pielii de radicalii liberi și stimulează sinteza de colagen.

·                            Căpșunile: Oferă un aport masiv de vitamina C și acid salicilic natural (un B.H.A. blând), care ajută la curățarea pielii și la reducerea scuamelor prin exfoliere fină.

·                            Păducelul: Deși utilizat frecvent pentru inimă, în dermatologie îmbunătățește microcirculația cutanată, asigurând un aport mai bun de oxigen și nutrienți către zonele lezate.

2. Cum ajută în tratamentul Psoriazisului?

Fructele de pădure acționează pe mai multe planuri simultan:

·                            Combaterea Stresului Oxidativ: Radicalii liberi agravează inflamația psoriazică. Antioxidanții din aceste fructe neutralizează aceste molecule, „liniștind” reacțiile imunitare la nivelul pielii.

·                            Efect Antiinflamator: Reduc roșeața și edemul (umflătura) asociat cu plăcile active.

·                            Curățare și Exfoliere: Acizii naturali (salicilic, malic) ajută la subțierea stratului de solzi, făcând pielea mai netedă.

·                            Suport în Artrita Psoriazică: Alături de spanac, broccoli și varză kale, fructele de pădure fac parte din dieta obligatorie pentru pacienții cu afectare articulară, ajutând la reducerea durerii prin scăderea inflamației sistemice.

3. Metode de Consum și Utilizare

·                            Dietă (Consum Oral): Este cea mai eficientă metodă. Consumul zilnic de fructe de pădure proaspete sau congelate asigură o barieră antioxidantă constantă.

·                            Nutraceutice: Extractele concentrate de afine sau aronia sunt folosite în 2026 ca suplimente pentru a intensifica efectul antiinflamator.

·                            Uz Extern: Extractele de fructe de pădure sunt integrate în seruri și creme naturale pentru a proteja pielea împotriva factorilor de mediu și pentru a stimula reînnoirea celulară.

Concluzia Ghidului: Introducerea fructelor de pădure în rutina zilnică nu este doar o alegere culinară sănătoasă, ci o strategie terapeutică. Acestea „hrănesc” pielea cu antioxidanții necesari pentru a bloca procesele degenerative și pentru a susține o remisie vizibilă și de durată

Cap. 40: Alte Sfaturi Utile pentru Managementul zilnic

Gestionarea cu succes a psoriazisului necesită o abordare proactivă, care combină tratamentul medical cu o rutină riguroasă de îngrijire personală. Aceste sfaturi practice, validate de experiența clinică din 2026, ajută la menținerea pielii hidratate, la reducerea inflamației și la prelungirea perioadelor de remisie.

1. Îngrijirea Corectă a Pielii (Rutină Externă)

O barieră cutanată intactă este prima linie de apărare împotriva extinderii bolii:

·                            Hidratarea Intensă: Folosiți zilnic creme emoliente și hidratante dense, fără parfum, pentru a preveni uscarea pielii și a reduce descuamarea. Aplicați crema imediat după duș, pe pielea încă umedă.

·                            Băi Terapeutice: Băile călduțe (nu fierbinți!) cu uleiuri naturale (de măsline, de cocos) sau cu ovăz coloidal pot calma iritațiile și mâncărimile severe. Limitați durata băilor la 10-15 minute.

·                            Evitarea Produselor Agresive: Săpunurile parfumate, loțiunile cu alcool sau detergenții duri distrug stratul protector al pielii și pot declanșa noi leziuni. Optați pentru produse blânde, hipoalergenice.

·                            Atenție la Soare: Expunerea moderată la soare (helioterapie) poate fi benefică, dar evitați arsurile solare cu orice preț, deoarece acestea sunt un declanșator major al psoriazisului (fenomenul Koebner). Folosiți întotdeauna protecție solară adecvată pe pielea sănătoasă.

2. Disciplina Nutrițională (Rutină Internă)

Alimentația rămâne un pilon crucial în controlul inflamației sistemice:

·                            Dieta Antiinflamatoare: Prioritizați alimentele bogate în antioxidanți, acizi grași Omega-3 (pește gras, semințe) și fibre vegetale. Acestea reduc stresul oxidativ și ajută la echilibrarea microbiomului.

·                            Eliminarea Factorilor Inflamatori: Reduceți sau eliminați complet alimentele ultraprocesate, zahărul rafinat, carnea roșie și alcoolul. Acestea agravează simptomele prin supraactivarea sistemului imunitar.

·                            Greutatea Corporală Optimă: Menținerea unei greutăți sănătoase reduce semnificativ severitatea psoriazisului și riscul de comorbidități (diabet, boli de inimă).

3. Alte Recomandări de Stil de Viață

·                            Gestionarea Stresului: Integrați tehnici de relaxare (meditație, yoga) în rutina zilnică pentru a rupe cercul vicios stres-psoriazis.

·                            Somn de Calitate: Un somn odihnitor (7-8 ore pe noapte) este esențial pentru regenerarea celulară și echilibrarea hormonală și imunitară.

Concluzie: Psoriazisul este o boală care cere disciplină și o abordare holistică. Adoptarea acestor sfaturi simple, dar esențiale, transformă managementul bolii dintr-o luptă constantă într-un stil de viață sustenabil, permițând pacientului să trăiască o viață plină, cu o piele curată și sănătoasă.

În anul 2026, cronobiologia cutanată confirmă că somnul este un pilon indispensabil în managementul psoriazisului. Noaptea nu este doar o perioadă de repaus, ci momentul în care organismul își activează mecanismele cele mai complexe de regenerare a celulelor și de echilibrare a sistemului imunitar.

1. Ce se întâmplă cu pielea în timpul nopții?

În timpul somnului profund, pielea trece printr-o transformare metabolică esențială:

·                            Regenerare Accelerată: Celulele pielii se divid și se repară de până la trei ori mai rapid decât în timpul zilei. Acest proces este stimulat de secreția nocturnă a hormonului de creștere, esențial pentru refacerea zonelor afectate de psoriazis.

·                            Sinteza de Colagen: Corpul accelerează producția de colagen, asigurând elasticitatea și fermitatea pielii, elemente care ajută la prevenirea crăpării plăcilor psoriazice.

·                            Optimizarea Circulației: Fluxul sanguin către derm crește, asigurând livrarea oxigenului și a nutrienților (vitamine, minerale, acizi grași) direct către straturile pielii care au nevoie de reparație.

·                            Efect Antiinflamator: Somnul de calitate reduce nivelul de cortizol (hormonul stresului). Un nivel scăzut de cortizol pe timpul nopții permite sistemului imunitar să se „liniștească”, reducând roșeața și pruritul (mâncărimea).

2. Consecințele Lipsei de Somn pentru Bolnavul de Psoriazis

Privarea de somn acționează ca un declanșator de stres, agravând simptomele bolii:

·                            Scăderea Barierei Cutanate: Lipsa odihnei duce la o pierdere transepidermală de apă mai mare, rezultând o piele mai uscată, mai aspră și mai predispusă la descuamare.

·                            Accentuarea Inflamației: Oboseala cronică menține corpul într-o stare de alertă, crescând nivelul de citokine pro-inflamatorii care hrănesc leziunile de psoriazis.

·                            Vindecare Încetinită: Fără cele 7-9 ore de repaus, procesele de regenerare sunt perturbate, făcând ca plăcile să persiste mai mult timp pe piele.

3. Strategii pentru un Somn Reparator în 2026

·                            Respectarea Ritmului Circadian: Încercați să mergeți la culcare și să vă treziți la aceleași ore. Regularitatea ajută la reglarea secreției de melatonină, un antioxidant puternic.

·                            Mediul de Somn: Mențineți o temperatură răcoroasă în dormitor și folosiți așternuturi din materiale naturale (bumbac, mătase) care nu irită pielea sensibilă.

·                            Rutina de Noapte: Aplicați cremele emoliente sau nutraceuticele topice chiar înainte de culcare, pentru a profita de permeabilitatea crescută a pielii din timpul nopții.

·                            Cura de Întuneric: Evitați lumina albastră a ecranelor cu cel puțin o oră înainte de somn, pentru a nu bloca producția naturală de melatonină.

Concluzia Ghidului: Somnul este „medicina tăcută” a pielii. Pentru un pacient cu psoriazis, fiecare oră de somn de calitate reprezintă un pas înainte către o piele mai luminoasă, mai elastică și mai puțin inflamată. Nu subestimați niciodată puterea regeneratoare a unei nopți bine odihnite!

În era medicinei digitale a anului 2026, succesul tratamentului depinde de monitorizarea constantă și de precizia datelor. 

Platforma EGO a fost creată ca un „Alterego Digital” — o extensie a propriei memorii, menită să înregistreze și să prelucreze toate obiceiurile care influențează sănătatea ta și a microbiomului tău.

1. Ce este EGO?

EGO este mai mult decât o aplicație; este un asistent inteligent care supraveghează pilonii esențiali ai vieții tale: alimentația, sportul, igiena, precum și stările tale fizice și emoționale.